Tot vorbim despre specificul naţional, regional, local. Deviza Uniunii Europene este „unitate în diversitate”, România este o ţară majoritar ortodoxă într-o Uniune Europeană dominată de catolicism şi reformă, cumva sfâşiată între un Est care nu-i recunoaşte limba romanică şi un Vest pentru care ortodoxia încă este ceva destul de straniu – mă refer la percepţia publică, nu a elitelor.
Poate din aceste motive, acceptarea noastră este deficitară, avem dificultăţi de adaptare la o lume în care predomină legea şi nu mica înţelegere. Prea puţin înţeleşi, prea deformaţi de stilul oriental, prea puţin dispuşi să discutăm deschis, la nivel oficial, despre tipul civilizaţional în care ne încadrăm, vom avea desigur un drum greu şi de acum încolo. Păstrarea specificului naţional, pe care desigur o dorim cu toţii, se face cu inteligenţă, nu copiind – nimeni nu vrea o Românie care să fie „mica Elveţie” sau „mica Austrie”, după cum nimeni nu-şi imaginează Elveţia drept „mica Românie”…
Paradoxal cumva, aceste reflecţii, cu siguranţă necesitând un spaţiu mult mai amplu faţă de cel pe care-l am la dispoziţie, mi-au fost sugerate de vederea unor palmieri prin Deva. Nu am nimic cu palmierii, dar ei fac parte din biodiversitatea unor alte zone. Le dau farmec, după cum la noi, farmecul îl dau brazii, să spunem – brazi care în Grecia, plină de palmieri, sunt atât de rari şi de sfrijiţi, chiar la altitudini mari, încât duc dorul răcorii pădurilor noastre, a celor care urcă spre crestele Retezatului. Ar fi plictisitor să vedem acelaşi tip de vegetaţie peste tot, şi nu-mi imaginez Grecia plantând palmieri. Turiştii vin să vadă Grecia, nu Retezatul, după cum în România, se aşteaptă să vadă specificul românesc, nu specific mediteraneean transplantat.
Analogia este, cred, evidentă. Civilizaţia de tip occidental, mult mai precisă din punct de vedere al regulilor, se poate adapta inteligent la specificul nostru naţional, mai lax, ce-i drept, dar care are nevoie de o infuzie de rigoare, precum cea adusă de administraţia imperială în secolul al XIX-lea, de exemplu. Dacă merg spre o biserică veche, ortodoxă, nimeni nu mă opreşte să-mi doresc să am drumuri bune şi servire amabilă, îndrumare profesională şi curăţenie. Astea nu intră în contradicţie cu specificul naţional.
Guvernul a stabilit data alegerilor prezidenţiale, pe 4 și 18 mai 2025. Perioada electorală începe…
Vorbesc gurile rele că un personaj de la noi vrea cu tot dinadinsul să ajungă…
Primarul municipiului Hunedoara, Dan Bobouţanu, a fost ales, ieri, vicepreşedinte al Asociaţiei Municipiilor din România…
Geanina Ianc, directorul general al DGASPC Hunedoara Pentru că răspunde întotdeauna la solicitările cetățenilor, fiind…
M.P., din municipiul Deva Pentru că a fost trimis în judecată, deveanul fiind acuzat de…
În contextul actual al amenințărilor cibernetice, Poliția Română a identificat o tendință de înșelăciune care…
View Comments
...desi ni s-a spus de atitea ori:"Poftiti in Uniunea Europeana,dar veniti cu valorile nationale intacte !".Cred ca cel mai edificator exemplu poate fi in speta,modul in care au fost restaurate proprietatile printului Charles de la Viscri sau ale restauratorului sau,contele Tibor Kalnoky la Miclosoara (Miclosvar).Chestie de mentalitate.Ei stiu si apreciaza faptul ca "vinul" cu cit e mai vechi cu atit e mai bun.Dar,deh,natia noastra fanfaroana,l-a dat ba pe votca,ba pe whiskey.