Gura lumii 17.11.2016
Într-un spital galonat de pe plaiurile noastre mioritice ai suficiente şanse să nu te mai faci bine nici cu şpagă, nici cu temenele şi nici cu rugăciuni sau acatiste. Zice-se că vii cu o boală şi pleci cu două. Asta, în cel mai fericit caz. Pentru că mai sunt unii care vin şi cu greu mai reuşesc să plece, după aplicarea unor tratamente „şoc” de nişte cârpaci cu veleităţi doctorale. Şocant este, însă, faptul că în unele situaţii aplică exact tratamentul invers, încât bietul pacient are toate şansele să se înscrie în organizaţia „Şoimii popii”. Şi, când ajungi în starea de „legumă”, abia de catadicsesc să te lase să apelezi la alţi doctori din alte spitale, de teamă să nu le… ştirbeşti reputaţia. Sau, mai şti ! Poate cred că-i pun într-o situaţie delicată pe colegii lor de pe la clinicile din ţară – de a-şi face cruce, chiar dacă sunt atei.
În raiul benzinăriilor şi mall-urilor, într-un magazin-hangar cu ştaif occidental (doar la inaugaurare), aşa-zisa ordine nemţească a capitulat în faţa puhoiului de datini şi obiceiuri comerciale mioritice, toate subsumate conceptului strămoşesc „las-o, bă, că merge şi aşa”. Aglomeraţia de la casele de marcat e privită cu ochi buni de către „luft-inspectorii” magazinului, fiind dovada clară (în opinia lor) că prăvălia le este foarte apreciată de cumpărători. Dar aglomeraţia are şi o altă explicaţie – lipsa de personal. Că au început lucrătorii să se-mprăştie ca potârnichile de-atâta… bine. Apoi, veşnica îngrămădeală din spaţiile de vânzare. Nu de cumpărători, ci de mărfuri. Mărfuri puse claie peste grămadă în spaţiile dintre rafturile consacrate expunerii produselor. Şi tot pe acolo, stivuitoare lăsate alandala, că abia mai poţi strecura cărucioarele de cumpărături (cărucioare cât casa, că de coşuri de cumpărături sau ceva cărucioare mai mici nici nu poate fi vorba). Halal „europenizare”!