Gura lumii, 27.06.2018
Sub masca bunilor samariteni, nişte personaje dintr-un municipiu important al judeţului fac afaceri tenebroase. Fără ca nimeni să-i întrebe de sănătate. Spun cârcotaşii că mişculaţiile au prins contur prin anii ‘90, pe când veneau camioane pline cu ajutoare de la nemţi. Camioane cărora li s-au pierdut urmele şi care nu au ajuns la destinatari, ci la cei despre care facem vorbire. Mai mult de atât, indivizii cu pricina nu se pot opri din a strânge avere, apăsând pedala lăcomiei până la limita de jos. Adună tot ce li se iveşte în cale, prin metode şmechereşti. Şi, nu se ştie unde se vor opri dacă instituţiile responsabile vor fi în continuare legate la ochi.
Cică o echipă de muncitori zeloşi nu ar fi coordonaţi aşa cum trebuie. Puşi pe muncă serioasă, la un bloc din municipiul reşedinţă de judeţ, oamenii noştri au „uitat” să-şi izoleze perimetrul în care lucrează. Aşa cum spune legea. Şi, de fiecare dată când urcă pe schele, în capul trecătorilor cade o ninsoare deasă de polistiren, bucăţi de moloz sau praf, sau alte resturi de materiale de construcţii, purtate de vânt prin toată zona. Din păcate, spun trecătorii, resturile din construcţii nu sunt purtate de vând destul de departe încât să ajungă în ochii celor în măsură să le atragă atenţia muncitorilor să-şi amenajeze teritoriul în care muncesc.
Materialul despre samariteni este unul mizearabil, aruncând vorbe dintr-o gură spurcată şi nu a „lumii”. Camioanele cu ajutoare au ajuns unde trebuie şi nu acasă la cineva, localitatea de unde erau trimise este înfrăţită cu municipiul „important” din judeţ (adică, Orăştie), relaţie care a fost şi rămâne deosebit de benefică. De exemplu, au adus prima (şi singura, deocamdată) autosanitară, destinată transportului bolnavilor nevoiaşi, sunt organizate periodic acţiuni umanitare, a fost restaurată şi regândită fosta Şcoală de Arte şi Meserii, fiind acum un cămin pentru vârstnici la standarde serioase etc. Faceţi cumva şi nu mai confundaţi gura lumii cu gura te miri cărui dobitoc!