BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
În capitala regiunii cu multe lămpaşe, manglitorii au un stăpân care doseşte toată producţia acestora. Gurile rele spun că la mahăr acasă este plin de bunuri provenite din jafuri şi chiar dacă informaţiile au ajuns şi la cei care ar trebuit să intervină, aceştia se fac că nu văd şi nu aud. Dezinteresul lor este justificat prin faptul că, tăinuitorul care doseşte marfa furată, are o mare prietenie cu un şef din instituţia ce ar trebui să-l lege. Omul este protejat de cătuşe pentru că-i dă în vileag pe alţii, el fiind la curent cu tot ce se plănuieşte în lumea subterană a urbei. Bârfitorii mai spun că între cei doi au fost şi relaţii de afaceri pe vremea când şeful era un simplu tablagiu. Cum prindea un ciorditor, cică îl şi trimitea să ducă marfa la amicul lui, care se ocupa cu plasarea ei.
Zăngănitul de cătuşe încă răsună într-o circă vizitată de către băieţii de la anticorupţie în urmă vreo câţiva ani. Bârfitorii spun că nu peste multă vreme va mai cădea un chipiu. Omul s-ar fi implicat activ în muşamalizarea unui caz al cărui protagonist era un protejat de-al său. Tot cârcotaşii spun că purtătorul de chipiu a fost ploconit vreme îndelungată de către familia protejatului, iar când acesta a dat de greu, omul n-a intervenit la timp. Acest aspect i-ar fi deranjat pe aparţinători şi l-au denunţat. Problema este că pe lângă denunţul lor mai sunt adunate o valiză de probe de la alte ”învârteli” comise de către purtătorul de chipiu. Acestea ar fi fost furnizate anchetatorilor de către un coleg de-al său, chiar şuperior dacă ne gândim bine. Colegul a fost înlăturat de la comandă cu sprijinul camaradului şi n-a uitat acest lucru.