BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Șef dezinteresat ori subordonați incompetenți? Asta se întreabă o întreagă comunitate care descoperă de la o zi la alta că urbea intră sub stăpânirea tâlharilor. Drogați care umblă liberi pe străzi, tâlhari care fac victime săptămânal, interlopi ce se răfuiesc pe străzi, totul întregește tabloul unei localități stăpânite de rău. Oamenii se așteptau la o reacție rapidă a celor care sunt plătiți să intervină, să vadă cum sunt săltați de băieții cu cagulă, să le mai tempereze elanul. Gurile rele spun că lentoarea ar avea un motiv, respectiv că șeful se pregătește de pensie și nu mai are controlul instituției. Alții susțin că se pune la cale o acțiune de amploare, iar până acum s-au urmărit mișcările nelegiuiților. O a treia părere ar fi că subordonații care-și știau meseria au cam plecat din sistem iar răcanii nu știu cum să acționeze în stârpirea răului.
I-au dat prostului funcție și au regretat amarnic. Gurile rele spun că într-o urbe cu lămpașe a rămas un serviciu fără conducător. Subordonații și-au ales prin vot un interimar, până când vor cădea de acord cine să fie uns șef. Colegul lor părea că e ca apa sfințită, așa că s-au decis că e alegerea perfectă. Doar că individul era un lup în blană de oaie. Văzut cu funcție, omul n-a stat pe gânduri și a trecut la fapte susțin bârfitorii, adică și-a turnat toți contracandidații la superior. Cârcotașii mai spun că a descris cu lux de amănunte cum colegii lui fentează munca, fac paranghelii în timpul programului ori șutesc din avutul comunității, activități la care și el fusese părtaș, dar a avut grijă să se scoată. De isprava lui s-a aflat imediat iar acum colegii săi se feresc de el ca dracu de tămâie.