BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Vorbesc cârcotașii pe la colțuri că o duduie a prins lozul cel mare și s-a ales cu o funcție foarte bună, asta după ce a pierdut un post în urmă cu ceva timp. Cârcotașii au aflat, însă, că respectiva e „săpată” la greu de o colegă, care s-a răzgândit și îi vrea postul acesteia. Zvonerii șușotesc prin târg că buna colegă ciripește tot felul de lucruri neadevărate despre duduia noastră. În aceste condiții, aceasta din urmă s-a dus, plângând la conducerea instituției și a amenințat că va da în vileag tot ce știe despre cea care o reclamă, iar informațiile sunt dintre cele mai interesante.
Au ajuns zvonerii să povestească prin târg cum o șefă mai mică nu stă la birou aproape deloc. Cică, cât e ziua de muncă de lungă, omul nostru e tot prin birturi, unde își dă întâlnire cu tot felul de cunoștințe. Gurile rele povestesc acum că femeia e cu gândul la altceva numai la muncă, nu. Dacă trebuie să facă o situație, habar nu are și roagă un coleg să o ajute. Dacă trebuie să trimită la șefii mai mari un raport, nu știe, din nou. O mai ajută câte unul, câte altul, dar se pare că zilele ei sunt numărate pe acolo, deoarece lumea s-a cam săturat de aerele sale de șefă mică.