BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii că o fostă șefă din zo­na noasatră treemură de frică, după ce pro­curorii o „urmăresc” din cauză de ceva fap­te de corupție. Zvo­nerii șușotesc prin târg că duduia cu pri­cina are niște scheleți prin dulapuri și acum tre­buie să dea decla­rații despre ce a furat în anii trecuți și, mai ales, dacă a fost aju­tată să facă acest lucru. Gurile rele po­ves­tesc prin târg că omul nostru trebuie să spună, și se pare că și-a făcut curaj pentru asta, tot ceea ce a făcut ilegal, toate ma­trapazlâcurile făcute în anii trecuți. Cârco­tașii susțin că încă altcineva tremură de frică din cauza asta.

Au spus zvonerii că un personaj care mai demult avea influență nu glumă, a apucat de a dat din casă multe lucruri. Cică s-a aflat astfel secretul cel mare al unui politician din zonă. Nu e despre bani sau dragoste, ci este ceva mult mai intim. Gurile vorbărețe spun ca omul are niște obiceiuri cel puțin du­bioase atunci când este singur pe acasă și nu-l vede nimeni. Res­pectivul se îmbracă dubios pe acasă, dând naștere unor zvonuri că este altfel, iar cu­nos­cuții află, rând pe rând despre ciudă­țeniile lui. Acum nu știm cât este de ade­vărat totul, sau sunt răutăți ale unora ce nu vor ca omul să revină pe cai mari.