BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Vorbesc cârcotașii că o funcționară de la o primărie importantă face pe șefa, deși a ajuns pe acolo după ce a plâns la ușa șefului instituției să o angajeze că e singură și nu are din ce trăi. Respectiva a știut atunci să plângă la comandă, dar acum crede că e șefă mare și dă cu dedicație multe lucrări. Zvonerii au aflat că omul nostru are clienții săi, care-i întorc din suma finală. Acest lucru o bucură nespus pe duduia de care vorbim, care se crede mai presus de toți, altfel nu se explică cum de și-a făcut casă, dar nu poate justifica investiția, deoarece salariul său nu ajunge pentru a justifica ditamai vila. Singurică, singurică, dar descurcăreață femeia.
Spun cârcotașii prin târg că se pregătesc niște descinderi la o instituție din zonă. E vorba, cum e și normal, de corupție. Unii nu se satură cu ce au furat, iar acum, mai mult ca sigur, vine vremea să plătească pentru ce au făcut. Zvonerii șușotesc prin zonă că sunt doi, trei angajați care sunt vizați de verificările respective și care au luat, povestesc gurile rele, șpagă cât casa. Mecanismul prin care corupții de acolo au reușit să strângă sume frumușele a fost arătat de unul dintre ei, susțin cârcotașii, care, în schimbul unei pedepse mai mici a fost de acord să-și trădeze colegii de șpagă.