BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Din consoartă a ajuns mare investitor în capitala județului. Gurile rele spun că o coniță din sudul județului, dintr-o urbe micuță, s-a lansat în afaceri de când a ajuns și ea pe un post de ales. Dacă ne luăm după bârfitori, domnița în cauză s-a gândit că nu se cuvine să investească la ea în urbe sau chiar în regiune, că lumea-i sărmană și nu dă bani pe țoale noi. Așa că a ales chiar centrul județului, la doi pași de locul ei sezonier de muncă. Acum ar avea două magazine în urbea de care s-a îndrăgostit după alegeri și la cel din urmă, inaugurat de puțină vreme, a venit cu cash de acasă. Ar fi vorba de vreo 200 de mii de parai investiți mai spun cârcotașii. De unde a avut atâta putere de bani nimeni nu poate spune, mai ales dacă ne uităm că mai toți concetățenii ei sunt lipiți pământului de săraci.
Un proiect făcut cu bani puţini în cea mai nouă stațiune, după cum afirma chiar mahărul ce a supervizat lucrarea, nu este realizabil chiar cu un pumn de mărunţiş. Fără ştirea şefului, cei care se ocupă de respectivul proiect își fac mici afaceri, ba mia vând și din materialele ce ar trebui folosite la şantier. Bârfitorii spun că pentru a nu fi prinşi, băieții bagă pe facturi diferite obstacole întâlnite pe traseu şi care ar costa mai mult. În realitate nu este vorba decât de ciupeli. Spre exemplu, spun zvonarii, că de mai multe ori s-a anunțat că instalația de transport a turiștilor către stațiune este defectă, că are câte o piesă care se strică la prima adiere de vânt. În realitate, oamenii aveau o înțelegere cu firma tehnicianului chemat și plătit să facă reparația. Acesta încasa pe nemuncă o sumă frumușică iar jumătate din ea se ducea la angajați. Cârcotașii mai spun că în fond și la urma urmei turistul nu prea are de suferit, că la cei câțiva fulgi care cad în noua stațiune, în sezon, nimeni nu se prea înghesuie.