Prețuri mici, probleme mari
Prețurile ofertate de către unele dintre firmele ce participă la licitațiile pentru atribuirea contractelor de investiții publice pot fi catalogate ca fiind ”suspect de mici”, în anumite cazuri, în raport cu valoarea estimată a contractelor respective.
Pe de o parte, interesul autorității contractante este să plătească un preț cât mai mic, pe de altă parte, unii constructori încearcă să obțină ”cu orice preț” lucrările respective. Dar atribuirea contractelor la prețuri care, de fapt, sunt nerealiste pentru că nu acoperă valoarea lucrărilor pune probleme mari autorităților.
În astfel de cazuri nu vorbim de riscuri pentru beneficiarii publici, ci de certitudini că vor fi probleme.
Chiar atribuirea contractului după criteriul prețului cel mai mic, fără ca autoritatea contractantă să analizeze condițiile minime oferite din punct de vedere tehnic, creează riscul ca după un an proiectul să trebuiască să fie scos din nou la licitație.
Beneficiarul pierde bani, dar pierd și constructorii ca să mai participe încă o dată la licitație. Când prețul contractat nu este realist, cel care face lucrarea la un moment dat nu mai poate continua lucrările din cauză că nu reușește să se încadreze în costuri și atunci îl lasă baltă pe beneficiar.
Cu toate că ar putea fi atractive pentru beneficiari, totuși prețurile mici contractate pentru executarea lucrărilor de construcții generează riscuri prea mari de neimplementare și compromisul prea mare în exploatare sau de sustenabilitate a proiectului. Constructorii sunt de părere că poate și bugetele sunt făcute în așa fel încât ”se merge și sub 70% din prețul bugetat” și presupun că acești ofertanți ”știu mai multe inside-uri de la proiectanți”. Totuși, la prețuri de 60 – 70% din valoarea estimată a contractului nu ai cum să faci lucrarea, subliniază un constructor.
Se întâmplă foarte des ca în licitații firme concurente să oferteze prețuri neobișnuit de mici, pe care ulterior, în caz de adjudecare a contractului, să nu le poată susține în realizarea obiectivului ofertat, menționează Cătălin Simion. De cele mai multe ori se atribuie contractul ofertantului cu prețul cel mai scăzut, iar autoritatea contractantă nu verifică și dacă acesta are posibilitatea reală de a realiza contractul. (K.S.)
