Blestemul brățărilor dacice. „Evrika”, pe un fag și traseul brățărilor de când au fost descoperite de braconieri

Doar 10 dintre brățările dacice mai sunt în patrimoniul național. Un număr de 11 dintre ele sunt date, și acum, în urmărire internațională. Iar 3 au fost furate în timpul jafului de la muzeul Drents din Assen, Olanda.

24 de obiecte
Primele brăţări dacice din aur masiv au fost găsite de căutătorii de comori la Sarmizegetusa Regia în perioada 1999 – 2001. Este vorba despre şase piese îngropate la Culmea Căprăreţei, la 600 de metri de cetate, scrie evz.ro.
Toate acestea au intrat în patrimoniul național. În total, 24 de brățări dacice au fost scoase la iveală în perioada 2007 – 2011, însă doar 10 dintre ele sunt în posesia statului român.
Un număr de 11 au fost traficate pe piața neagră a antichităților, iar auto­ritățile române sunt pe urmele lor. Alte 3 au fost furate în Olanda.

Opinii contra autenticității
Opiniile asupra originii artefactelor descoperite la Sarmisegetuza au fost împărţite. Unii susțin că brățările dacice au fost, de fapt, opera unui bijutier din Deva, Sorin Popa, care a decedat în 2008.
Arheologul şi numismatul Constantin Preda le-a contestat și el veridicitatea. Acesta a invocat absenţa aurului din Dacia preromană şi consideră acest argument ca irefutabil.
„Civilizaţia geto-dacică a fost una a argintului”, a susținut Constantin Preda. „Geto-dacii, în istoria lor de pes­te jumătate de mileniu, nu au utilizat aurul în vreun fel”, a continuat el.

Explicațiile specialiștilor
Pe de altă parte, comisarul şef Aurel Condruţ, șeful serviciului Protecţia Pa­trimoniului la acea vreme, a afirmat că versiunea producerii recente a bră­ţărilor de către un bijutier contemporan decedat a fost avansată spre dis­cul­pare de către căutătorii de comori anchetaţi.
Mulți specialiști din istoria veche, istoria artei, geologie şi geo-fizică au confirmat autenticitatea comorilor. Aceștia au argumentat faptul că bră­țările dacice au fost confecţionate prin batere la rece, poansonare şi incizare, prin intermediul unor tehnici care nu se mai utilizează în prezent.
Mai mult decât atât, aurul din care au fost create conţine staniu şi antimoniu, dovedind provenienţa sa din Tran­silvania.

„Semnificaţii politice foarte clare”
Directorul Muzeului Național de Istorie, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a spus, la rândul său, că raritatea brățărilor dacice este o dovadă a circulaţiei extrem de restrânsă a lor, limitată de caracterul lor special.
„Folosirea acestui tip de bijuterii pare să fi fost restricţionată de practici de ritual şi de semnificaţii politice foarte clare.
Versiunea în aur a acestui tip de podoabe care apare numai la Sarmi­ze­ge­tusa ar putea fi un indiciu că purtarea acestora era un apanaj al cercului limitat al familiei regale, în calitatea lor de sacerdoţi”, a explicat dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu.
În noaptea de 24-25 ianuarie, la ora locală 3.45, muzeul Drents a fost jefuit. Hoții au furat coiful de aur de la Coţofeneşti, datat în secolele V-IV î.Hr. şi trei brăţări dacice din aur de la Sarmizegetusa Regia, din a doua parte a secolului I î.Hr, piese importante din tezaurul dacic.

Povestea brăţărilor dacice, furate şi recuperate, expusă într-un documentar de americani
Povestea brăţărilor dacice furate de braconieri din Munţii Orăştiei şi vân­dute în străinătate pe piaţa neagră a antichităţilor, o parte dintre ele fiind re­cuperată de autorităţi, a fost transpusă într-un documentar de o casă de pro­ducţie din SUA, în urmă cu câțiva ani.
Premiera filmului realizat de cei de la Kogainon Films, din Boston, Massa­chusetts, a avut loc la Muzeul Naţional de Istorie (MNI) Bucureşti. Documen­tarul se întitulează „The Hunt for Transylvanian Gold (trad. Goana după aurul transilvan)” şi a fost realizat de o echipă din care au făcut parte spe­cia­lişti români şi americani.
Documentarul pune accentul pe investigaţia care a durat mai bine de 10 ani şi s-a desfăşurat pe două conti­nente: Europa şi America de Nord. Investigaţia a fost coordonată de fostul procuror general al României, Augustin Lazăr, pe atunci procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, şi a scos la iveală faptul că în zona Sarmizegetusei Regia au fost descoperite de către căutătorii de comori 24 de brăţări de aur dacice. Filmul are o durată de 50 de minute şi oferă informaţii inedite despre reţelele care se ocupă cu traficul de artefacte pe piaţa neagră internaţională, despre vânătorii de comori, experţii în anti­chi­tăţi, suspecţii arestaţi şi cele 13 brăţări recuperate.

Au făcut înconjurul lumii
Brățările dacice au fost descoperite în Munţii Orăştiei, în siturile din Sarmi­zegetusa, iar apoi, au ajuns în diferite colţuri ale lumii, de la Geneva, la New York, la Budapesta sau Munchen. Tra­fi­canţii de comori au plimbat brăţările dacice în toată lumea, pentru a le putea va­lorifica la preţuri extraordinar de mari.

Zona Feţele Albe
Ce trasee au parcurs brăţările sus­trase de braconieri?. „Grupurile de bra­conieri se adăposteau într-o cabană forestieră din zona Feţele Albe, din Sarmizegetusa. Gropile în care aceştia săpau, pentru a detecta aur, erau nu­me­rotate de la unu la 10, iar lângă groa­pa cu numărul 7, din care au fost sustrase 10 brăţări spiralice, se afla un fag, pe al cărui trunchi, braconierii au scrijelit cuvântul «Evrika», în traducere, «Am găsit!»”, se arată în actele de la dosarul cu numărul trei al aurarilor. Potrivit anchetatorilor, una dintre bră­ţări a fost depusă de un cetăţean ame­rican, în perioada septembrie-de­cembrie 1999, la o casă de licitaţie de bijuterii antice, din New York.

Postate pe site-uri
Radu Horia Camil, cetăţean român şi britanic, unul dintre capii reţelei de trafic de tezaure, de altfel, judecat în al doilea dosar al aurarilor, a încercat să dea acestei afaceri o aparentă formă de legalitate, înfiinţându-şi două firme de profil: în SUA a înfiinţat Samus Numismatics LLC, cu sediul social în Tamarac, Florida, iar în Marea Britanie, Ulpia Numismatics Ltd, cu sediul în Londra. „Radu Horia Camil a acţionat în cadrul unei reţele de crimă organizată transfrontalieră, ce desfăşura activităţi de contrabandă cu obiecte de patri­moniu. El le achiziţiona de la persoane im­plicate în braconajul arheologic sau de la membrii reţelei. Apoi, bunurile erau depozitate la Cluj, iar de aici, bărbatul le transporta personal în Marea Britanie şi SUA. Aici, erau afişate pe site-urile firmelor pe care le deţine, în scopul vânzării lor, în cadrul unor li­citaţii online”, se arată în dosar. (A.N.)