Va veni timpul ăla…

Adesea spunem: „vor veni ele timpurile alea…”, fără să precizăm exact ce timpuri şi când. Sau uneori precizăm ce timpuri–când nu va mai exista petrol, sau când ne va părea rău pentru ceva, dar inevitabil nu putem spune când va fi momentul cu pricina–peste o săptămână, peste un an, peste un deceniu.
Ei bine, fără să vă spun noutăţi, eu cred că anumite timpuri au venit.
A venit timpul pentru a ne speria de o criză alimentară. Prin anii ’90, după prima reformă agrară, aia cu două hectare, spuneam: va veni vremea când ne va părea rău că nu am făcut reforma agrară ca lumea… Şi uite că a venit! Mare amator de afaceri, ţăranul român a lăsat terenul pârloagă, că doar-doar vine „dezvoltatorul imobiliar” şi-i dă pe teren suprapreţul cerut de el. Unii au avut noroc, majoritatea se uită acum la ciulini, în timp ce România importă roşii, ardei, căpşune sau mai ştiu eu ce, fiind, absolut firesc, nu? cel mai mare exportator de banane…!
Succesivele guverne nu au fost suficient de înţelepte pentru a stimula cum trebuie agricultura, care a rămas la nivel de subzistenţă, iar ţara a rămas expusă pericolului de criză alimentară–tocmai România, fostul grânar al Europei.
După primii ani postdecembrişti, au început reformele învăţământului. Dese şi mereu schimbate. „Va veni ea vremea când vor trece la treabă studenţii facultăţilor prin corespondenţă…”
Vremea aia a venit. Toată lumea vorbeşte de incompetenţă, începând de la nivel guvernamental, de oameni fără o minimă cultură, majoritatea produse ale sistemului universitar de după 1995 în special. SRL-uri care oferă patalamale în toate domeniile, fabrici de „specialişti” care nu se pricep la nimic, colecţionari de diplome fără cărţi citite, cu un vocabular sărac, dar fiţos, incapabili să susţină o conversaţie cât de cât aplicată pe vreun domeniu în care să aibă expertiză. Aceşti oameni ocupă posturi, iar alţii constată incompetenţa lor.
Foarte mulţi pleacă în străinătate–românii îşi „gonesc” pur şi simplu copiii de acasă, sperând să scape de România. Aşa cum Moromete îşi trimitea fiii la învăţătură, să scape din sărăcia satului, aşa şi ai noştri, acum, speră ca Europa, Statele Unite sau Canada să le scape copiii de condiţia de „generaţie de sacrificiu”, menită să tot salveze ţara.
Va veni ea şi vremea aia în care…