Imposibila întoarcere în leagăn… (II)

Ştirea de ultimă oră, care vine să completeze ceea ce am scris ieri, este că multimiliardarul George Soros a sugerat ca Grecia, dar şi Portugalia, să iasă din Uniunea Europeană. Vocile extremei drepte din Franţa, vezi Marine Le Pen, fiica celebrului său tată, Jean-Marie Le Pen, consideră că Uniunea Europeană ar trebui reconsiderată, în sensul în care este atât împotriva zonei euro, cât şi împotriva spaţiului Schengen. Marine Le Pen nu este deloc un caz singular, lideri de opinie, majoritatea reprezentând formaţiuni de extremă dreaptă, pledează pentru un izolaţionism economic şi etnic explicit, cu luări de poziţie violente împotriva emigranţilor.
Izolaţionismul este un reflex justificabil politic, prin care se doreşte păstrarea unui status-quo existent înainte de crearea UE şi mai ales, înainte de extinderile ei succesive. Din 1945 până în 1989, vestul Europei s-a dezvoltat liber, fără frustrări majore, în pofida antiamericanismului moderat al francezilor. S-a creat astfel un anume gen de coerenţă politică, socială şi economică, ce a dus la bunăstare şi echilibru. Emigraţia părea ţinută sub control, formată fiind în special din maghrebieni şi pakistanezi. Est-europenii care străpungeau cortina de fier erau o minoritate.
După Tratatul de la Maastricht, devenită o structură de mari dimensiuni, aparent incontrolabilă, incapabilă de suficientă coerenţă şi confruntată cu personalităţile puternice ale majorităţii statelor componente, UE a avut ghinionul de a se confrunta cu această criză globală. Statele estice s-au văzut puse în faţa unui concept suficient de generos, dar în egală măsură greu de aplicat – unitate în diversitate. Cum să profiţi la maximum de prosperitate economică, rămânând tu însuţi – asta au dorit esticii, poate pe bună dreptate, având în vedere că Uniunea Sovietică i-a ţinut legaţi destul de mult timp prin „idealurile comune ale socialismului şi comunismului”.
Diversitatea s-a dovedit mult mai puternică decât unitatea. În fiecare ţară, mentalităţi specifice şi lupte politice specifice, suprapuse peste niveluri extrem de diferite de dezvoltare economică. Dacă tot şi-au dorit o Uniune, liderii vestici au fost nevoiţi să o ajute să se dezvolte, aşa că resursele care asigurau prosperitatea occidentală au început să se scurgă, cu mai mult sau mai puţin folos, spre est. Relativa siguranţă, prosperitatea şi liniştea par acum atributele unui trecut din ce în ce mai îndepărtat.
Prima soluţie, cea mai uşor aplicabilă, în opinia unei mari părţi a populaţiei din Vest – reîntoarcerea la viaţa lor de dinainte de 1989, când, cu tot războiul rece, totul părea frumos…