Gura lumii, 27.08.2012

Ajunsă pe a doua funcţie ca importanţă a unei urbe, o duduie acuzată că s-a inspirat, ca tot omul, din munca unor profesionişti la elaborarea unor lucrări ştiinţifice personale, vrea mai mult. Atât de mult, încât din toamnă speră să ajungă direct pe listele care trimit într-un fotoliu călduţ dintr-o clădire unde se decid legi. Are însă o mare problemă, şeful ei de partid, un controversat afacerist, care nu-şi plăteşte angajaţii şi este expert în inginerii financiare, vrea exact acelaşi lucru. Cum amândoi nu pot ocupa acelaşi scaun, duduia îl vrea exclus din competiţie. Aşa că nu scapă nici măcar o ocazie de a-i strica şi mai mult imaginea, pe care oricum nu i-ar putea-o spăla nici Dunărea. Nici şeful ei pe linie politică nu stă degeaba şi a cam prins ideea că este împroşcat cu noroi. Omul s-a gândit că dacă e să cadă, măcar să nu o facă singur. Prin urmare are grijă ca toate acţiunile sale să fie asociate şi cu numele colegei de partid. În atare condiţii, insuccesul este garantat pentru amândoi, lucru care se va vedea câteva luni mai încolo.

Un director din regiunea cu lămpaşe, incompetent din cale afară, dar expert în arta de a rămâne în chiloţi în faţa doamnelor, vrea mai mult decât are în prezent. Chiar dacă funcţia obţinută doar pentru că s-a linguşit şi milogit la şeful pe linie politică este oricum o pălărie prea mare pentru el, omul vrea cu ardoare mai mult. Şi nu i s-a pus pata decât pe scaunul de adjunct al edilului, post ocupat chiar de şefa de partid care l-a promovat. Directoraşul incompetent a prins momentul că protectoarea lui a avut câteva probleme şi s-a pus pe săpat sau, mai pe româneşte, să muşte mâna care l-a hrănit. Şansele de reuşită nu sunt grozave, dar gestul în sine este unul care ar trebui să-i deschidă ochii celei care l-a făcut om.