Există un preţ al liniştii?
Zilele Maghiare hunedorene, cu momente de spectacol în mai tot judeţul, pun în lumină dorinţa acestei comunităţi etnice de a-şi promova valorile chiar şi pe un teritoriu unde e mai slab reprezentată. Personal, admir efortul organizatorilor şi am descoperit evenimente elegante, fără politică, simple acte de cultură. Acest mod de a ieşi în lume face bine.
În acelaşi timp, însă, pe 4 iunie, ziua amintind de Tratatul de la Trianon, în 22 de localităţi din Harghita se aprindeau ceea ce secuii numesc „focurile solidarităţii”. Este al doilea an în care se aprind aceste focuri simbolice, care vor să arate că maghiarii luptă în continuare pentru autonomia ţinutului Secuiesc, fără de care, spunea primarul de la Sfântu Gheorghe, „ei nu se pot simţi confortabil în această ţară”. Simbolurile nu ucid, asta e sigur, dar realitatea pe care o transmit poate fi, uneori, aspră.
În fapt, maghiarii par îngrijoraţi de perspectiva apropiată a unei regionalizări care poate segmenta zona pe care o consideră „a lor”, dar şi de faptul că, după regionalizare, solicitările lor de autonomie extinsă pot deveni fără acoperire. Profesorul de securitate internaţională Stefan Wolff spunea: „Ungurii trebuie să respecte Constituţia României, iar Constituţia României trebuie să respecte drepturile ungurilor – şi nu doar în sensul abstract al drepturilor omului în general, ci să respecte drepturile specifice comunităţii, precum cele culturale, lingvistice etc”.
Problema se reduce la un efort al autorităţilor de a stabili, prin dialog, care sunt limitele rezonabile ale cerinţelor comunităţii maghiare. Cred că, în zona drepturilor culturale şi lingvistice, lucrurile se mai pot aşeza, fără teamă, tratate cu bună credinţă de ambele părţi, dar în problema autonomiei teritoriale, unde există pericolul promovării, prin supralicitare, unei enclave în care legile româneşti să fie bătute de reguli şi practici locale, nu cred că este ceva de discutat. Oricum, dacă tensiunile dintre cele două comunităţi vor rămâne doar la dispoziţia opiniei publice şi a tendinţelor extreme şi nu vor intra în analiza serioasă a autorităţilor, atunci, focul simbolic aprins zilele trecute ar putea să se întindă mai mult decât trebuie şi va fi cu atât mai greu de stins.