Se strânge laţul
Volodia Macovei
Nu prea înţeleg de ce multe din informaţiile legate de reorganizări, închideri, insolvenţe de companii, câteva ţinând direct de economia hunedoreană, vin despuiate de latura lor neagră, îngrijorătoare. Evident, îmi trece prin minte că iniţiatorii acestor seturi de puzzle din care tot dispar piese au tot interesul ca lumea să nu vadă locul în care se duc acele companii, ci să trăiască, liniştită, cu impresia că totul este spre binele economiei româneşti. Să explic, cumva.
Am văzut urale şi discursuri triumfaliste anunţând că Hidroelectrica a ieşit din insolvenţă şi e fericire mare. Pentru cine e fericire? Domnul Borza, care mânuieşte cuţitul şi furculiţa pe friptura sleită Hidroelectrica, ne spune, senin, că urmează să fie vândute micro-hidrocentralele şi sute de mii de hectare de teren intravilan aflate în proprietatea companiei bolnave. Tot el anunţă că nu e suficient că au fost daţi afară o mie de angajaţi, sunt pe ţeavă şi alţii. Pe de altă parte, analişti economici vorbesc despre interesul mare al investitorilor în a pune mâna pe micro-hidrocentralele Hidroelectrica: adică, în mod suspect, aceste centrale mici sunt mană cerească pentru afacerişti, dar nu folosesc companiei care le are.
Altă informaţie poleită gingaş spune că s-a terminat cu Societatea Naţională a Huilei, ea fiind absorbită de o mare pălărie, Complexul Energetic Hunedoara. Se spune că au fost absorbite exclusiv minele viabile şi că această adopţie aduce fericirea minerilor din Valea Jiului, vreo 5.000, câţi au mai rămas, care vor avea garantată piaţa de desfacere pentru cărbune. Despre aşa garanţii, am rezerve serioase. Nu prea pricep, nici aici, de ce nu ar fi fost sănătoasă SNH cu propria-i administraţie, dacă tot are numai mine viabile.
Informaţii mai generale spun că aceste „operaţii estetice” sunt rezultatul supra-producţiei de energie românească şi scăderii consumului. Iarăşi devin zăpăcit: aşadar, producem prea multă energie, dar statisticile naţionale arată că, în primul trimestru al lui 2013, România a importat două milioane de tone echivalent petrol energie hidroelectrică, nuclearo-electrică, electrică şi produse petroliere.
Dincolo de „învârtelile economice”, lucrături politice prin care interesele private iau afaceri consistente ale statului, pierderea uriaşă este a oamenilor, mulţi dintre ei pregătindu-se să îngroaşe masa şomerilor fără alternativă.
