Cu vorba-n şanţ

Volodia Macovei

Întocmai cetăţeanului turmentat, politicianul român, fie el şi curăţel la minte, nu-şi găseşte nicicum drumul, mai ales când e vorba de comunicare. Departe de uzanţele şi profesionalismul politic specific secolului XXI, politicianul român vorbeşte cu mult înainte de a gândi, apoi se străduie zile întregi să îmbrace prostiile sau inexactităţile debitate în ceva hăinuţe potrivite. Nu trece zi în care să nu mai apară vorbe împleticite, sărind din şanţul derizoriului în cel al inabilităţii politice.

Campionul sezonului, la acest sport politic românesc, este un intelectual, Crin Antonescu, cel care a adunat cele mai multe vorbe regretabile. Proba specială care îl caracterizează este paradoxul pueril: spune că e stâlp solid al alianţei USL, dar o colorează verbal în cafeniu de fundul curţii, îl susţine pe Ponta, dar explică fără emoţii că acesta e slab ca prim-ministru, spune că e liberal în timp ce-i alungă pe liberali din preajmă. Victor Ponta s-a molipsit, se pare, de boala Crinului: ditamai fost procuror, zbiară la procurorii aflaţi în plină anchetă, apoi spune că nu a spus nimic şi dă vina pe opoziţie că se aude rău discursul său feciorelnic. Vasile Blaga nu-şi poate scoate dreapta din vorbe, după care se înclină în ditirambi dedicaţi comunismului chinez.
Fostul ministru Relu Fenechiu exprimă uluitor „adevărul complex” că a vândut lucruri noi, care nu erau chiar noi, dar nici vechi, şi dacă erau vechi, aşa era nevoie, dar el n-a spus că-s noi, doar justiţia asta e incapabilă să înţeleagă logica sa şi-i mută mandatul spre Jilava.
Şi pe la noi, pe-aproape, poţi găsi această obişnuinţă de a vieţui public în ameţeală. Când s-a pus membru în Consiliul de Administraţie de la Drumuri şi Poduri, alături de adjuncţii săi, şeful judeţului, Mircea Moloţ, zicea că e bine aşa. După câteva luni, zicea că nu e aşa cum fuse, ci aşa cum va fi. Greu de imaginat cum nu a intuit, în momentul respectiv, că e, dacă nu pe lângă lege, măcar ilogic şi imoral să lăţească fotoliile prime de la CJ peste o amărâtă de societate salvată prin site tuciurii.
Aştept, cu emoţii fireşti, momentul incredibil când măcar un politician român va ieşi public, după o aghezmuire din paradoxuri blegoase, să spună verde, bărbăteşte: fraţilor, am greşit!