Gura lumii 3.06.2014
Un susur ciudat şi deloc plăcut urechilor noastre, venind dinspre o societate prea lin curgătoare, mereu strângătoare, ne-a lăsat cu gura căscată, atât de tare încât mare lucru dacă nu ajungem curând şi la stomatolog şi la otorinolaringolog – de la curent, evident. Ceea ce am reuşit să descifrăm din susurul cu pricina este că, într-o bizară coincidenţă cu rezultatele alegerilor din 25 mai, alegeri cam pierdute prin colegiu de partidul bine înşefuit în firmă, angajaţii locului ar fi rămas cu buzele umflate, în aşteptarea bonurilor de masă – la care se presupune că, totuşi, aveau dreptul şi dincolo de calculele politice. Aşadar, cică s-ar fi pus de către un număr de oameni tare supăraţi, lăsaţi fără drepturile cuvenite, o jalbă pe masa şefului firmei cu pricina. Asta pentru că oamenii nu pot pricepe, în ruptul capului, ce legătură există între politică, firmă, muncă, drepturi şi alegerile cu pricina. Acum, timpul trece şi, poate-poate, vine şi gândul extrem de bun şi cinstit de a li se da oamenilor ce li se cuvine. Orişicât.
Că tot se născu războiul rozelor cu feţele palide, război care ameninţă cu demiteri, schimbări şi mătrăşeli prin toate locurile sensibile pe unde sunt aciuaţi politicieni, nu putea lipsi şi cutremurul pe buzunarul şi interesul cetăţeanului – nu că ar fi contat vreodată interesul cetăţeanului. De prin culisele celeurilor – a se citi „consiliilor locale” -, se aude cum crapă podelele sub tălpici, şi mai toată lumea a intrat în sevraj post-electoral şi ante-fuzional. În loc să vadă de treburile cetăţenilor, ale urbei, ale comunei, aleşii, cu executivul în frunte, se scarpină violent în moalele gândurilor, socotesc, adaugă, scad, nemaiştiind care şi încotro va merge. Din nebunia asta ce poate să iasă, decât încremenirea gestionării treburilor edilice, toată lumea fiind bătută-n cuie cu ochii holbaţi la ecranele TV, care aduc numai ştiri politice apocaliptice. Mai rău este că socoteala de-acasă nu bate nicicum cu socoteala de la Bucureşti şi asta ameţeşte şi mai tare lucrurile în mintea politicianului turmentat: „păi, abia luai şpaga de la unii şi trebuie s-o iau şi de la ceilalţi? Şi-atunci, eu cum votez?”
