Ceauşescu, nu fi trist… cine este comunist?

Vă mai amintiţi…? Au fost anii nebuni, anii ’90, eram proaspăt ieşit din adolescenţă, făcusem revoluţia, aşa cum a fost ea la Deva, trăiam intens momentele alegerilor din Duminica orbului, Piaţa Universităţii, căderea guvernului Roman, moartea Seniorului, câştigarea alegerilor de către Emil Constantinescu.
Apoi, totul s-a mai domolit, IMGB nu mai făcea ordine, poporul român părea că se împăcase cu el însuşi, nu mai erau două popoare, unul împotriva altuia, ci unul singur, dezbinat ce-i drept, mânat de filosofia caprei vecinului, dar plăcerea de a ne ciomăgi unul pe altul din considerente ideologice părea apusă.
În 2000, cu strângere de inimă, am pus ştampila pe Ion Iliescu, după ce Vadim anunţase că în 48 de ore vor începe procese pe stadioane, iar jurnaliştii vor fi printre cei împuşcaţi. Nu credeam că aşa se vor petrece lucrurile, dar mai bine un Ion Iliescu ce părea a fi învăţat ceva din greşelile trecutului, în comparaţie cu un Vadim adesea simpatic, dar alături de care viitorul nu suna prea bine, vorba unei (foste) reclame celebre.
Acum, văd că lumea iese în stradă pe stilul revoluţionar al aceloraşi ani ’90, gata să scandeze „noi suntem poporul”! Cine e poporul? Cine e comunist, dacă oligarhii şi mogulii sunt capitalişti pur-sânge (asta nu e ideea mea, ci a psihologului Ioan Crişan)? Cine se teme de amestecul Iliescu-moguli, dacă nici Iliescu nici mogulii nu candidează?
În 2000, nimeni nu se gândea să organizeze contra-mitinguri de protest, la revenirea lui Iliescu în fruntea statului, după patru ani de mandat Constantinescu. Deci, în 2000, acum 9 ani, nu eram atât de radical anti-iliescişti, anti-comunişti, deşi comunismul era mult mai aproape de noi, temporal vorbind, iar Iliescu era el însuşi candidat. În 2009, ne-a cuprins brusc teama de comunism şi de Iliescu, deşi comunismul e tare-tare departe, iar Iliescu nu mai candidează. Are 80 de ani, nu i-a căzut deloc bine când a fost înlăturat de la şefia PSD de către chiar Mircea Geoană. Mi se pare de-a dreptul stupid.
Mai mult – Constantinescu şi Iliescu par să aibă acum relaţii dacă nu de prietenie, atunci măcar politicoase. Băsescu nu are cu ei nici măcar relaţii protocolare, le întoarce cu nonşalanţă spatele.
Nu cred că de comunism şi de moguli trebuie să mă tem. Îmi doresc să scriu mai puţine editoriale politice, după 6 decembrie. Am teme interesante propuse de cititori. De exemplu, domnul Florea Bereş ar dori un editorial dedicat faptului că pe 30 noiembrie, fix la ora 14.56 s-au împlinit 40 de ani de la conectarea Termocentralei Mintia la sistemul energetic naţional al României. Promit că-l voi scrie.