Gura lumii, 13.07.2015
O instituţie de elită dintr-o regiune săracă a judeţului, în care au activat specialişti cu o pregătire profesională de cea mai înaltă clasă, tinde să se transforme într-o afacere de familie. Prestigiul instituţiei este deja afectat şi mai grav este că profesionalismul cu care era creditată se duce pe Apa Sâmbetei. Gurile rele spun că în ultimii ani au fost primiţi ca egali ai celor care îşi pun geniul la contribuţie, o serie de indivizi ce nu au materie cenuşie pentru a putea număra din doi în doi. Ultimul caz este cel al copilului unui politician, odraslă cunoscută în urbe drept un împătimit al păcănelelor şi cluburilor de noapte. Viciile acestea n-ar fi o problemă dacă ar fi un geniu, însă individul abia dacă-şi poate scrie numele. Totuşi, el a fost angajat pe o leafă de parlamentar şi cu posibilitatea de a „arde” mai multe etape înainte de termen până să primească un post de conducere. Mai sunt şi alte exemple, soţiile unor directori care sunt bine înfipţi în politică, ori amantele şefilor instituţiei, toate au fost încadrate în firmă pe lefuri consistente şi cu productivitate zero. Despre năzdrăvăniile petrecute sunt multe de spus şi cârcotaşii ne asigură că toate afacerile necurate vor fi puse pe tapet în perioada ce va să vină.
O afacere cel puţin dubioasă este derulată de şeful unei companii de stat aflată în pragul falimentului. Gurile rele spun că omul care pozează într-un tip incoruptibil a ajuns şi la borcanul cu miere. Ca orice muritor, n-a rezistat tentaţiei de a-şi vârî mâna până la cot. Spun cârcotaşii că omul, alături de o rudă a sa, angajată şi aceasta la aceeaşi firmă falimentară, au convenit să dea un spaţiu în chirie către un privat, spaţiu ce aparţine firmei. Ar fi trebuit să încheie şi acte pentru acest lucru şi banii să intre în firma de stat, însă cei doi o lălăiesc de câteva luni bune. Privatul s-a mutat în spaţiu, consumă la utilităţi, dar chiria o vâră în buzunarele celor doi. Şi nu e vorba de bani de ţigări, ci de o sumă frumuşică. Cârcotaşii spun că vreo 5.000 de căciulă ar încasa fiecare de la privat, iar acestuia îi convine de minune. El ar trebui să dea banii aceştia doar pe utilităţile la spaţiul închiriat, utilităţi plătite tocmai de firma falimentară.
