Gheorghe Zamfir: „Muzica a ajuns într-un punct mort în acest moment”

Natalia Bumbac

Moment istoric la Brad, atunci când maestrul Gheorghe Zamfir a urcat pe scena de spectacole ocazionate de serbările municipiului. Deşi venit pentru prima dată în această localitate, Gheorghe Zamfir a arătat că iubeşte şi cunoaşte foarte mult zona, iar folclorul de aici este ca un pansament de pus pe rană, spune domnia sa. Despre impresiile maestrului în urma recitalului susţinut la Brad, dar şi despre percepţiile sale asupra stării în care se află muzica şi societatea românească veţi putea citi în interviul de mai jos. Un interviu în care Gheorghe Zamfir spune adevăruri grele, unele chiar dureroase, care poate pe unii îi va pune pe gânduri, iar altora le va deschide ochii faţă de ceea ce se întâmplă în jurul lor.

– Pentru a câta oară vă aflaţi la Brad? Cum aţi fost primit aici, maestre?
Abia am venit astăzi şi după o zi ce aş putea să spun. Nu am fost niciodată în toată cariera mea de artist şi nici în toată viaţa mea în Brad. Am fost foarte mult în Deva, dar în această zonă a Zarandului nu am fost niciodată. Am ascultat multă muzică specifică regiunii, îmi place enorm de mult repertoriul şi stilul de muzică, de dansuri şi de melodii populare din această zonă şi chiar zilele astea am ascultat din zona Zarandului, rapsozii Zarandului. Iubesc foarte mult stilul, caracterul, folclorul din această zonă care musteşte de frumuseţe şi de splendoare, şi de lumină. L-am întâlnit pe primarul Florin Cazacu, un om deosebit, un om care  ştie ce face, ştie cum vorbeşte, un om inimos, de suflet, un om care cred că este folositor localităţii. Nu ştiu de când are mandatul pe care-l exercită în acest moment, dar cred că face treabă bună şi pune mult suflet în tot ce face. M-a primit foarte frumos, cu cuvinte elogioase, emoţionante, m-a invitat să vin şi data viitoare, nu ştiu când va fi, probabil tot la astfel de ocazii. Aşa că eu îl felicit pentru tot ce a făcut şi pentru ideea să mă invite la acest festival.

Cum vi s-a părut evenimentul din această seară, în întregul lui?
– A fost un spectacol de foarte bună calitate, numai privind formaţiile care s-au perindat pe scenă, printre care echipa de dansatori din Baia Mare cu care am fost şi în Olanda. Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania din Baia Mare, care a acompaniat pe scenă, este o formaţie redutabilă, de profesionişti, condusă de marele violonist, poate cel mai mare violonist din lume şi nu exagerez când vorbesc despre el. Este vorba Ovidiu Bartoş, din Cluj. Şi chiar spunea la un moment dat că dacă americanii ar avea unul de talia  lui, cred că s-ar cutremura pământul. Dar, în această seară a condus un alt dirijor din Basarabia.

Văzând acest spectacol, la care publicul a asistat cu mult interes, credeţi că revine muzica bună în prim plan? Avem vreo şansă? Cum aţi caracteriza starea în care se află muzica românească?
Starea muzicii… e o tragedie. Am o concluzie pe care am tras-o mai demult, gama este extenuată. Numai folclorul românesc poate să salveze ce se mai poate salva. Muzica la ora actuală e o mare catastrofă, e o mare tragedie. Nu avem compozitori de simfonii, de muzică de cameră etc. Cine mai scrie un cvartet, un cvintet, un sextet? Cine mai scrie o simfonie, o operă mare, o lucrare remarcabilă?

Dar vă întrebam despre muzica uşoară, cea ascultată de mase…
– Muzica uşoară este dispărută, e terminată. Folclorul ce mai ţine diapazonul, aproape normal, al gamei cosmice al tonalităţii divine.  Pentru că tonalitatea divină a fost rănită de moarte, sunetul dumnezeiesc, aşa cum ni l-a dat Dumnezeu în starea lui pură, de vindecare de relaxare, de mărire de devenire, transformare, înviere. Dumnezeu ne-a dat muzica pentru a ne uni cu el şi pentru a învinge moartea prin aceste stări. Iisus Cristos ne-a adus Bunavestire a înnoirii trupului, dar asta se face şi prin muzică şi prin sunet, iar astăzi sunetul s-a terminat. E distrus total. Trăim într-o latrină sonoră, infectă, care duhneşte şi ne intoxică spiritul. Eu vin de la Marea Neagră acuma. Nu mai găseşti nici un loc în care să nu auzi bum-bum-urile americane şi anglo-saxone. Totul este îmbâcsit, totul este într-o mocirlă infamă, acesta este cuvântul potrivit, care ne infectează sufletul, spiritul şi trupul. Ascult la radio, câteodată, la toate FM-urile pământului, care dejectează în rândurile tineretului şi a populaţiei numai spurcăciuni, numai deşeuri sonore americane. Şi atunci, cum putem vorbi de muzica uşoară românească, dar care nu poate să facă faţă, nu este la nivelul de care societatea are nevoie. Gama e obosită, extenuată, am terminat-o. Acest Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si este extenuat, e terminat.

Revenind la publicul românesc, ce credeţi că nu ştie despre Gheorghe Zamfir şi ar trebui să afle?
-Nu ştie nimic, pentru că a fost dezinformat şi nu a fost informat cu adevărul pur. Ce am realizat eu în lume timp de 61 de ani, pe cele cinci continente. Care a fost succesul pe care l-am avut, cum am fost primit de public. A fost un tsunami mondial, la scară planetară. Nu că mă laud eu în faţa românilor mei. Nici un artist de pe globul pământesc nu a realizat atâta muzică şi atâta colos de sunete în diferite stiluri, nouă, 10, 11 stiluri muzicale, cum am făcut-o eu. Cu orgă, cu orchestră simfonică, în biserici, muzică religioasă, sacră, de cameră, cu taraf, cu orchestră. Eu am compus peste 300 de lucrări. Cine le ştie? Când se vor asculta aceste lucrări? Poate peste 50 de ani, când politicienii vor da frâu liber omului să fie şi el liber să mai gândească asupra sieşi. Noi nu mai avem timp să gândim, suntem dominaţi de această preocupare nocivă, diabolică, de dimineaţă până seara gonim după vânt. Ne uităm după ceva invizibil şi suntem din ce în ce mai goi. Avem câte trei patru telefoane în buzunar, avem şi o plasmă sau un ecran. Nu mai suntem noi, aparţinem altei lumi. Suntem vânduţi comerţului, magazinelor, supermarketurilor.

– Cine şi ce credeţi că ne poate salva?
Am totuşi o speranţă, că ortodoxia română, împreună cu stâlpul ei, care este biserica creştină, o să ajute cu tot ce a rămas din folclorul nostru, aici este singura portiţă de scăpare. Dar sunetul e mort şi muzica e moartă în acest moment.