Gura lumii

O echipă care a câştigat de mai multe ori consecutiv o populară competiţie fotbalistică a amatorilor şi-a surprins şi prietenii şi duşmanii, când a decis să se înscrie, de bunăvoie şi nesilită de nimeni, într-un eşalon inferior al întrecerii respective. Pusă mult timp pe seama supărării provocate de pierderea titlului de campioană şi a neînţelegerilor dintre componenţii lotului, „mutarea” a fost, conform noilor teorii conspirative ale cârcotaşilor, motivată de aspectul financiar. Cică, oamenii de decizie din respectiva grupare au cugetat ce au cugetat şi au ajuns la concluzia că e mai simplu să câştigi campionatul şi PREMIILE, e drept mai mici, din eşalonul secund cu echipe mai modeste, decât să lupţi cu adversari de calibru şi să rişti să rămâi fără recompensă financiară, în prima divizie. Foarte pragmatica decizie a foştilor campioni demonstrează o dată în plus că „sloganul” care susţine că sportul nu mai e sport, ci o afacere, începe să îşi găsească susţinere în realitate şi în competiţiile de amatori.

Deschiderea faţă de nou, faţă de invenţii şi descoperirile ştiinţei şi faţă de abordări inventive şi moderne ale unor metode tradiţionale de pregătire este o calitate necesară pentru orice antrenor. Numai că, atunci când sistemul de pregătire sau de joc se schimbă de la o zi la alta, tehnicianul riscă să-i ameţească de cap şi să-i bage în ceaţă pe jucători. Cică, un antrenor care a lucrat mai demult şi în străinătate şi se pretinde cu „ştaif”, ce activează acum cu rezultate modeste la o echipă de tradiţie din sudul judeţului, îşi schimbă strategia şi principiile de pregătire după cum bate vântul. Sau de fapt, spun gurile rele, după ce reţine din lecţiile unui curs de perfecţionare de renume pe care-l frecventează în ultima perioadă. Cârcotaşii susţin că după fiecare „curs”, antrenorul vine cu noi idei, cu noi teorii şi cu noi scheme şi strategii. Numai că, acestea sunt ori prea moderne, ori prea greu de înţeles, astfel că rezultatele lasă de dorit. Mai mult, din cauza acestor prea multe feţe ale antrenorului, unii jucători nu-l înghit nici cu lămâie şi au încercat de mai multe ori să-l saboteze. Au reuşit din perspectiva rezultatelor, dar n-au putut să-l îndepărteze complet de la echipă, pentru că tehnicianul are un contract beton. Însă şi „betonul” se sparge în caz de retrogradare.