„A da ortul popii”: care este sensul şi originea celebrei expresii

Expresia „a da ortul popii” este folosită şi în zilele noastre, deşi îşi are rădăcinile în Evul Mediu. În lim­bajul românesc expresia a pătruns cândva în secolul al XVII-lea. Sen­sul ex­pre­siei este acela de „a muri”, iar „ort” se referă la o monedă veche, care a circulat şi în Ţările Române.

Ce semnifică expresia
Expresia „a da ortul popii” este uti­lizată atunci când o persoană, de obi­cei nu foarte apropiată sau apre­ciată de cel care o foloseşte, moare. Este o expresie plastică, populară, care face referire la o monedă de valoare mică, ortul, prin care se plă­tea o taxă pre­o­tului care oficia ri­tualul de înmor­mân­tare.
Ortul era o monedă mică, din ar­gint, cu o greutate de aproximativ 7 grame, care avea valoarea unui sfert de leu vechi sau de taler vechi. Iniţial, ortul se numea „ortstaler“, denu­mire care s-a redus treptat, prin simpli­ficare, la forma „ort“.
Bănuţul a circulat în Europa în Evul Mediu, inclusiv în Ţările Române, fiind în­tâlniţi şi în secolul al XVIII-lea, sub for­ma orţilor polonezi, turceşti şi ger­mani.
Încă mai există obiceiul de origine păgână de a pune monede în mâna mor­tului, pe ochi sau pe piept, în credinţa că acesta are nevoie de bani ca să plătească vămile către lumea cealaltă.
Expresia „a da ortul popii“ este le­gată de acest obicei păgân practicat la înmormântări, care consta în a pune un bănuț, pe atunci un ort, în mâna sau chiar pe ochii sau sub lim­ba mortului, pentru ca acesta să poată plăti taxele pentru a trece în lumea de dincolo. Acest obicei era răspândit la greci și la romani, care credeau că morții trebuie să-i plă­teas­­că pe Charon sau pe Mercur pen­tru a-i trece cu o luntre peste fluviile infernului, res­pectiv Styx şi Acheron.
În Franţa se punea un bănuţ în gura mortului pentru a-l împiedica să se în­toarcă printre cei vii pentru a-şi re­vendica bunurile lumeşti.

Obiceiul în Ţările Române
Obiceiul a fost adoptat şi în ţara noas­tră. În Ţara Românească mai exis­tă încă datina de a se pune în sânul mortului 24 de parale pentru a plăti cele 24 de vămi.
În Ardeal în special, dar şi în Mun­tenia, se punea un bănuţ, un ort, în mâna mortului, aceeaşi monedă fiind folosită şi pentru plata preotului pen­tru slujba de înmormântare. Familia persoanei decedate „dădea ortul popii“ pentru a se îngriji de înd­e­pli­ni­rea tradiţiilor bisericeşti.
Astfel, expresia „a da ortul popii“ a ajuns să însemne atât „a muri“, dar și „a plăti preotului“.
Cuvântul „ort“ mai apare și în alte expresii cu sensuri diferite. De exem­plu, „ortul starostesc“ sau „ortul vătă­șesc“ era o taxă specială pe care o plă­teau negustorii sau țăranii pentru vi­nul adus la vânzare în târguri. Ex­pre­sia „tot doi bani (sau lei) și un ort“ în­seam­nă „totuna, la fel de ne­în­sem­nat“, iar expresia „cot de un ort și ață de un zlot” se folosea atunci când ci­neva, după muncă multă, nu primea nicio recompensă.
Banii, în special monedele, joacă şi în prezent un rol important în tradiţiile populare legate de înmormântare. În special în zonele rurale, încă mai exis­tă obiceiul de a se lega un bănuţ de de­ge­tul mortului, o reminiscenţă a ve­chiului ort, sau acesta se pune în co­la­cul care se aşază pe mâna celui decedat.
De asemenea, se pun bani şi în coş­ciug, în timpul priveghiului şi se mai aruncă cu bani mărunţi la răscruce de drumuri.
Şi acum, în unele zone, semnificaţia acestui obicei este aceea că mortul va plăti cu aceşti bani vămile văz­du­hu­­lui, unde demonii cer sufletului plata pentru faptele rele făcute în viaţă.