Alegerea primarilor într-un tur de scrutin=decesul democraţiei locale

Propunerea de alegere a primarilor într-un singur tur de scrutin este, în opinia mea, un atentat grav la ceea ce înseamnă democraţia reprezentativă locală.
Prin 1994, un absenteism major la Petroşani a dus la o cvasi-lipsă de reprezentativitate a primarului, al cărui nume nu-l mai reţin, dar îi reţin porecla – Robingo. A fost ales cu vreo 25%, pe fondul unei foarte slabe prezenţe la urne.
În democraţiile consacrate, scăderea sub un anumit prag al reprezentativităţii, guvernamentale, parlamentare, locale, duce la provocarea de alegeri anticipate. România este încremenită în proiect, în pofida avertismentelor primite. Promovarea unui proiect de lege care să stabilească fără echivoc că un primar va fi ales cu majoritatea relativă obţinută în urma unui singur tur de scrutin va da naştere la situaţii care dacă nu ar fi periculoase ar fi hilare.
Dacă luăm în considerare o prezenţă medie la urne de 50% (ceea ce diminuează din start reprezentativitatea, dar asta e regula jocului, eu nu aş obliga omul să meargă la vot…), atunci voturile celorlalţi 50% s-ar împărţi la un număr destul de mare de candidaţi, mai ales în oraşele mari. Putem aprecia cu destul de mare exactitate că într-un oraş ca Deva să fie minimum opt candidaţi pentru funcţia de primar – în 2008 au fost 12! Nici unul dintre cei opt nu ar lua mai mult de 60% din cei 50% prezenţi la vot. Rezultă un scor electoral de 30% pentru primarul ce ar fi ales, deci gradul de nereprezentativitate este considerabil! Ăsta ar fi primul aspect nociv.
Al doilea e chiar mai grav – cetăţenilor li se “fură” posibilitatea exprimării. Sigur că unii nu se vor mai duce la vot pentru turul al doilea, mizând pe candidatul lor după principiul “totul sau nimic”, dar statisticile arată că majoritatea merge să voteze, optând pentru unul din cei doi candidaţi plasaţi pe primele locuri. Voturile se împart, preferinţele sunt diverse, mulţi dintre noi îşi spun cam aşa “dacă nu iese ăla, atunci merg pe mâna celuilalt, mi se pare mai bun…”. Rămân deci, teoretic, cel puţin 20% cetăţeni nereprezentaţi, asta în condiţiile în care primul clasat ia 60%! Dar tot experienţa ne arată că în primul tur de scrutin nu se produce peste tot o separare atât de netă, aşa că ar putea ajunge primar unul cu 15% voturi, în timp ce 35% ar fi nereprezentaţi!
Eu, cetăţean al unui oraş, m-aş simţi frustrat de acest mod de alegere a unui primar, pentru că mi se ia, prin lege, un drept pentru care am ieşit în stradă acum 20 de ani! Un drept pentru care unii au murit sau au fost răniţi, în timp ce o parte din cei care votează aşa o aberaţie au ocupat atunci funcţii înalte în stat, făcând parte din nomenclatura comunistă!