ArcelorMittal nu face nimic, dar cere favoruri

Volodia Macovei

Ca mai toate companiile uriaşe, şi ArcelorMittal, care e proprietară şi pe ce-a rămas din siderurgia hunedoreană, pune guvernului condiţii cu tupeu, ameninţând voalat, prin voci de la vârf, chiar că şi-ar putea retrage operaţiunile din zonă. Numai că, la Hunedoara, de exemplu, ArcelorMittal e departe de a fi demonstrat că şi-a respectat măcar parte din obligaţiile asumate, mai ales în domeniul protejării mediului.

Investiţii de aproape 80 de milioane de lei
Foarte pe scurt, ArcelorMittal a cerut Guvernului României, între altele, amânarea unor angajamente din contractele asumate la combinatele Galaţi şi Hunedoara şi exceptări de taxe locale de mediu. Special pentru Hunedoara, gigantul indian a cerut şi prelungirea cu trei ani a termenului pentru obligaţiile de mediu la combinat. Obligaţii nicicând onorate, cum vom vedea.
Dacă luăm în seamă şi cele spuse de premierul Victor Ponta, cum că guvernul se află, în cazul ArcelorMittal, între ciocan şi nicovală, realizăm că solicitările mamutului siderurgic sunt şantaj în cea mai clară formă. În angajamentele companiei legate de mediu, la Hunedoara, nu se prea găseşte buna credinţă. După cum ne-a spus Georgeta Barabaş, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Hunedoara, în angajamentele judeţului, rezultate din capitolul de negociere 22 Mediu, închis în noiembrie 2004, „pentru Siderurgica Hunedoara, care era atunci în curs de privatizare, au fost identificate costuri investiţionale în mediu, pentru perioada 2004-2014, în valoare de 79,2 milioane de euro. „Frumoasă asumare, dar cu realizări aproape de zero! Diverse surse confirmă faptul că AVAS, care ar fi trebuit să monitorizeze realizarea investiţiilor asumate de combinatul hunedorean şi preluate de proprietar în categoria Mediu, nu s-a obosit să-şi facă treaba, trezindu-se abia recent că e bai mare, că nu s-a făcut nimic din ce trebuia.
Necazul e şi mai mare, în condiţiile în care la combinatul de la Hunedoara nu numai că nu s-a făcut aproape nimic din ce era obligatoriu, dar s-au luat şi decizii care încalcă obligaţiile asumate. Astfel, de exemplu, Laminorul 800, care trebuia modernizat, a fost tăiat, pur şi simplu. Cu acordul cui? Nu se ştie. Şi nu e singurul exemplu. Pentru mulţimea de lucruri care trebuiau făcute, nu s-a solicitat nici un acord de mediu. Se pare că există un singur acord de mediu primit de companie pentru amenajarea sectorului de prelucrare a zgurei calde, dar atât. Aşadar, patronul indian al ArcelorMittal consideră că statul român trebuie să-i satisfacă toate mofturile, dar compania sa nu e obligată să-şi respecte angajamentele faţă de stat. Isteaţă chibzuială, dar mare pagubă pentru economia românească. În astfel de condiţii, viitorul combinatului de la Hunedoara e în pulbere deasă rău.