Asta ne mai lipsea
După cum puteţi vedea în articolul alăturat, judecătorii hunedoreni s-au raliat şi ei la acţiunea de protest a magistraţilor, începută de instanţele din Capitală. De ieri, 1 septembrie, şi judecătorii de la Tribunalul Hunedoara au declanşat acţiunea de protest.
Şi cum protestează judecătorii? Foarte simplu, amână procesele, nu le mai judecă. Fiindcă nu pot amâna toate procesele pe bandă, au decis ca instanţele să-şi facă treaba în mod selectiv, judecând numai cauzele care chiar nu suferă amânare. În rest, linişte şi pace, la toate secţiile Tribunalului, începând cu Penalul şi terminând cu Litigiile de Muncă.
Motivul protestului magistraţilor? Banii, care ar putea fi altul? Ştiţi cum vine vorba, toate-s bune până la bani. Nemulţumirile judecătorilor au început cu mult înainte, ei făcând prima oară scandal, că nu li se mai achitau sporurile prevăzute de lege. Au făcut ei atunci ceva gălăgie, dar în cele din urmă s-au liniştit, după ce li s-a promis că problema se va rezolva. Dar, venind doamna criză peste noi, guvernul, rămas cu vistieria goală, pe lângă alte măsuri, a decis să le taie judecătorilor sporurile de 50 la sută din salariu. Ca urmare, atmosfera prin judecătorii, tribunale şi curţile de apel a început să fiarbă, stând să dea în clocot. Nu s-a ajuns, totuşi, la situaţia de astăzi, deoarece judecătorii şi ceilalţi salariaţi din instanţele româneşti au sperat că, în final, lucrurile se vor rezolva prin legea unică de salarizare. Dar, când au constatat că legea prevede ca salariile în acest domeniu să scadă cu 60 la sută, magistraţii au explodat. Şi, pentru a le forţa mâna guvernanţilor, au decis să aplice această formă de protest. Adică, vin la serviciu, dar amână procesele până la Calendele Greceşti şi tu, ministru al Justiţiei, tu, guvern, n-ai ce să le faci. Fireşte, judecătorii speră că, într-un final, să aibă câştig de cauză.
Adevărul este că nu prea vedem cum se vor descurca guvernanţii în această situaţie. Mai ales că se află într-o postură foarte ingrată. Dacă vor ceda în faţa magistraţilor, vor sări în sus de fund şi cei din învăţământ, şi funcţionarii publici, şi poliţiştii, şi alţii ca ei. Şi atunci ce te faci? Cum rezolvi problema deficitului bugetar? De asemenea, nu ştim când şi cum se vor rezolva lucrurile, cine va câştiga acest război? Dar problema este alta. Deocamdată, dar, probabil, şi în continuare, cei care suferă sunt tot oamenii, tot amărăştenii, care au ajuns în faţa instanţelor cu fel de fel de probleme, unele de care depinde poate soarta lor. Şi care, în loc să-şi vadă problema rezolvată, într-un fel sau altul, trebuie să aştepte până se va termina acest conflict şi instanţele vor începe să funcţioneze cât de cât normal. La câte necazuri şi câţi nervi s-au strâns pe capul românului, numai asta-i mai lipsea.