Băile Govora, staţiunea apelor minerale iodurate şi bromurate

Băile Govora sunt situate în judeţul Vâlcea, în zona depresionară subcarpatică din nord-estul Olteniei, la 21 km de Râmnicu Vâlcea, pe o derivaţie a şoselei către Horezu şi Târgu-Jiu, la o altitudine de 360-380 m, situată într-o regiune de dealuri şi coline acoperite de păduri de fag, stejar, molid, brad şi salcâm, în suprafaţă de 370 ha.
Parcul balnear, proiectat de arhitectul peisagist Emil Pinard, este unic prin arhitectura sa specifică începutului secolului al XX-lea. Ecosistemul său, care reuneşte specii indigene de foioase, unele caracteristici arealului montan (conifere) şi specii exotice care convieţuiesc într-o armonie desăvârşită întăresc senzaţia de unicitate şi grandoare.
Scurt istoric
Istoricul Staţiunii Băile Govora este legat de numele a două personalităţi: I.C. Brătianu (1821-1891), fost prim ministru al României şi al generalului dr. N. Popescu Zorileanu, care în urmă cu 130 de ani, au pus bazele acestui aşezământ profilat pe tratarea afecţiunilor căilor respiratorii şi reumatismale. Dezvoltarea staţiunii se datorează şi cercetării medicale la care şi-au adus contribuţia inginerul Anghel Saligny şi A. Bernard, precum şi geologul francez Bochet.
Societatea Govora-Călimăneşti, care a concesionat exploatarea apelor minerale în 1910 de la statul român, a dezvoltat proiecte de anvergură privind infrastructura de captare, transport şi utilizare a apelor minerale, precum şi o serie de imobile cu o valoare arhitecturală deosebită. În această perioadă au apărut în staţiune Hotelul Palace, Pavilionul de Băi, Cazinoul, Hotelul Balneara etc.
Astăzi, Băile Govora sunt atestate ca staţiune balneoclimaterică de interes naţional.
Factori naturali de cură
Caracteristic pentru zonă este prezenţa apelor minerale care constituie factori naturali terapeutici utilizaţi în tratarea diferitelor afecţiuni. Băile Govora este una din cele mai bogate staţiuni în ape iodurate şi bromurate din Europa, iodul şi bromul fiind de origine organică. Astfel, aici există izvoare bogate cu ape minerale de mare concentraţie, iodurate, bromurate, sulfuroase, clorurate, sodice, hipertone, ape minerale sulfuroase hipotone şi ape minerale bicarbonatate, sulfuroase, sodice, calcice, hipotone.
Categorii de tratamente şi recuperări
Staţiunea este recomandată în tratarea şi recuperarea: afecţiunilor respiratorii (ultrasonoaerosoli, pulverizaţii, inhalaţii cu ape minerale, electroterapie, kinetoterapie), afecţiuni ale aparatului locomotor (băi cu ape minerale bromiodurate, sulfuroase, băi esenţe de brad, băi galvanice, duş subacval, electroterapie, termoterapie), afecţiuni O.R.L. (ultrasonoaerosoli, pulverizaţii, inhalaţii cu ape minerale, electroterapie), afecţiuni asociate (electroterapie, hidroterapie, kinetoterapie, cura de teren), afecţiuni digestive şi renale (crenoterapie).
Climatul este continental moderat cu influenţe mediteraneene, sedativ cu predominanţa aeroionilor negativi şi încărcătura minimă cu polenuri alergogene, umiditatea fiind relativ constantă.
Posibilităţi de cazare şi masă
S.C. Băile Govora SA este o societate de turism cu capital privat, având caracter permanent, poate oferi turiştilor posibilităţi diverse de odihnă şi tratament. Societatea are o capacitate de cazare în funcţiune de aproximativ 700 locuri în hoteluri, pensiuni şi vile, şi o capacitate de servire în restaurante şi terase amenajate de 1.250 locuri.
În staţiune, funcţionează ştrandul Salus, dotat cu două bazine cu apă dulce şi un bazin cu apă iodată, ce ajută la tratarea bolilor reumatismale şi respiratorii. Ştrandul dispune de un bar, terasă, parcare, 48 locuri de cazare în căsuţe, 40 locuri de campare cu caracter sezonier.
Obiective de vizitat
La numai şase kilometri de staţiune se află Mânăstirea Govora, începută de Vlad Dracul, în secolul al XV-lea, refăcută de Radu I şi înzestrată mai apoi de Matei Basarab cu o tiparniţă, la care s-a tipărit cea dintâi carte de legi românească. De asemenea, dacă tot eşti în Govora, trebuie văzut şi cel mai frumos şi mai rafinat exemplar de arhitectură românească, Mânăstirea Horezu, înălţată în 1693 de Constantin Brâncoveanu şi inclusă în patrimoniul UNESCO în 1995.