BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Umblă vorba printr-un târg cu mulţi ortaci cum că şeful unui partid şi-ar fi schimbat amanta cu una mai tânără şi mai frumoasă. Fata e mai săracă, dar nu proastă. Aşa se face că l-a îmbrobodit pe om să-i ofere şi ei un post călduţ, să-şi poată câştiga singură pâinea şi să-şi pună în valoarea şi calităţile intelectuale. Omul e topit după fetişcană şi a dat aprobare, dar cu o condiţie ce nu e de negociat. A cerut să i se facă loc prin biroul său, să-şi poată aduce iubiţica lângă el. Aşa ar fi în siguranţă, că altfel dă necuratul şi-i trece prin cap vreunui subordonat frumuşel să-i facă ochi dulci fetişcanei iar ea, împinsă de fiorii tinereţii, îi mai şi răspunde.
Metehnele vechiului conducător se transmit şi actualului. Spun gurile rele că într-o micuţă urbe a judeţului nostru, un şef a adoptat tactica fostului său superior şi colaborator. La el în birou au venit nişte investitori şi au cerut darea unui teren în concesiune. Omul a semnat imediat pentru închirierea pârlogii. Investitorii au fost de-a dreptul uluiţi de deschidere şi s-au gândit că totul va fi ca-n ţările civilizate de unde vin ei. Bârfitorii spun însă că şeful de urbe a ticluit cu atenţie planul. Când a venit rândul de a semna nişte acte pentru ridicarea unor construcţii, s-a cam dat lovit şi a început cu amânările. Gurile rele vorbesc că s-a tot fofilat şi a cerut explicaţii peste explicaţii, iar cei în măsură au înţeles mersul lucrurilor şi s-au dat după datina locală. Zvonerii spun că au purtat o discuţie departe de urechile ciulite, unde au priceput pretenţiile omului şi s-au angajat să contribuie la bunul mers al lucrurilor.
