BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Daţi cezarului ce este al cezarului! Bine, în situaţia de faţă nu este vorba de Cezar. Spun bârfitorii avizaţi că în sudul judeţului nostru, într-o urbe nu se mişcă o singură hârtie dacă un funcţionar nu-şi primeşte ”zeciuiala”. Omul este de multă vreme uitat într-un serviciu public şi decide cine şi câtă avere are, cât trebuie să primească ajutor de la stat pentru avere şi stabileşte hotare. Cârcotaşii spun că nu se osteneşte să rezolve nevoile oamenilor dacă nu este recompensat cum se cuvine. Să adăugăm şi importantul fapt că are o leafă babană, dar nu este suficient. Gurile rele mai spun că de ceva vreme şi-a stabilit o sumă fixă pentru serviciile prestate, adică vreo 2.000 de lei pentru o ştampilă. Dacă ai nevoie de mai multe parafe suma se negociază, dar este cert că se pleacă de la minim. De isprava lui s-a mai şuşotit şi în trecut dar n-a ajuns zvonul şi la superiori.
Sânge proaspăt într-o instituţie de sănătate din regiunea cu lămpaşe. Schimbarea nu este de bun augur, din păcate. Bârfitorii susţin că postul ocupat de tată în instituţie va reveni fiicei, în acest sens fiind făcut planul de ceva vreme iar ajutoare au fost colegii de partid, adică superiorii pe linie de muncă. Dacă este să dăm crezare vorbelor care circulă printre angajaţii instituţiei, tatăl a tras sfori şi a cheltuit o avere pentru a-şi lăsa plodul pe un post recompensat regeşte. Gurile rele spun că planul său a fost dat peste cap de faptul că odrasla a avut alte preocupări o perioadă în loc carte. Cum banul rezolvă şi neştiinţa, totul s-a terminat cu bine. Nu la fel de bine va fi pentru cei ce vor încăpea pe mâna junei nepricepute, dar asta este o altă poveste asupra căreia ne vom apleca la vremea potrivită.
Ultima e urata de tot daca e adevarata