BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
O urbe din regiunea cu lămpaşe este neguvernată de o vreme, după ce mai marele urbei este de negăsit. Gurile spun că şeful localităţii este bolnav, însă nimeni nu vrea să sufle o vorbă. Este atât de bolnav încât nu şi-ar mai putea îndeplini sarcinile de serviciu, dar nu pentru că a dat vreo molime peste el. Cârcotaşii spun că omul este la pat din cauză că ar fi dat în patima băuturii, iar vinovat ar fi un secund cunoscut că bea de stinge. Zvonarii mai spun că șeful de urbe nu era cunoscut ca amator de licori. Nici la cele mai de soi serbări nu se lungea cu păhărelul. Cum a făcut amicul de pahar să-l convingă să bea de mai să cadă din picioare nimeni nu poate spune, dar este aproape cert că omul stă mai toată ziua cu ”moarea” lângă el. Pe la lucru mai dă când și cum, măcar să semneze ce o fi de semnat, iar apoi e la pahar.
Un politician care se lăuda că nu va face vreodată pasul către stânga, că are convingeri sănătoase, este la un pas să-și dea peste gură. Este adevărat că afirmațiile sale au fost făcute în urmă cu ani și ani, dar cum nimic nu se uită, bârfitorii au și găsit caseta cu pricina. Omul s-ar fi săturat de faptul că nu i se mai dă importanță în formațiunea în care a activat vreo 15-20 de ani, dar cel mai tare îl doare că i s-a spus că poate pleca și mâine, că oricum nu aduce valoare organizației. Bârfitorii spun că politicianul s-a gândit în primă fază să se retragă de tot din politică, că oricum este la odihnă de ceva vreme, dar apoi și-a reconsiderat decizia. Acum ar fi în tratative avansate cu adversarul de moarte, pentru o adeziune și un loc câștigător pe listele de parlamentari locali.