BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Doi indivizi din regiunea cu lămpașe fac cum fac și reușesc să-și mai tragă o cabană în vârf de munte. Gurile rele spun că o mână de slujbași sunt cât e ziua de lungă la conacul lor, dar nu degeaba. Oamenii, pe lângă că sunt pontați la locul de muncă mai fac un ban în plus, pentru că șefii sunt darnici. Bârfitorii spun că lucrurile sunt chiar mai grave decât pare, pentru că șefuții, în ciuda faptului că firma la care au cartea de muncă este în colaps, încă mai reușesc să o vămuiască. Materialele de construcție provin în mare parte de la colosul muribund, dar nu mai sunt noi, ca-n vremurile bune. Bune sunt și second, că la urma urmei fierul nu îmbătrânește chiar așa ușor.
Toată lumea e câștigată de pe urma aventurii unui afacerist și a unei funcționare de la o instituție din sudul județului. Cârcotașii spun că ”galbenii” sunt atât de atractivi pentru coniță încât ar fi dispusă să-și bage în pat și pe dracu. Unde mai pui că dacă ține lumina stinsă poate să pretindă că-l are sub așternut și pe cel mai frumos Adonis. Gurile rele spun că idila dintre funcționara trecută de prima tinerețe și afaceristul bubos a pornit după o lucrare pe care firma celui din urmă o avea de făcut urbei. Cucoana a fost răsplătită de om cu mici cadouri și s-a ajuns la o înțelegere privind viitoare lucrări, dar de această dată au fost înlocuite micile atenții cu cotă parte din profit. Zvonarii spun că lucrurile au mers de la sine, așa că s-a ajuns ca partenerii de afaceri să împartă și așternuturile.