BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Vorbesc cârcotașii că o funcționară de la o primărie importantă face pe șefa, deși a ajuns pe acolo după ce a plâns la ușa șefului instituției să o anga­je­ze că e singură și nu are din ce trăi. Res­pec­tiva a știut atunci să plângă la comandă, dar acum crede că e șefă mare și dă cu de­dicație multe lucrări. Zvonerii au aflat că omul nostru are cli­enții săi, care-i întorc din suma finală. Acest lucru o bucură nespus pe duduia de care vor­bim, care se crede mai presus de toți, altfel nu se explică cum de și-a făcut casă, dar nu poate justifica in­ves­tiția, deoarece salariul său nu ajunge pentru a justifica ditamai vila. Singurică, singurică, dar descurcăreață fe­meia.

Spun cârcotașii prin târg că se pregătesc niște descinderi la o instituție din zonă. E vor­ba, cum e și nor­mal, de corupție. Unii nu se satură cu ce au furat, iar acum, mai mult ca sigur, vine vre­mea să plătească pen­tru ce au făcut. Zvo­nerii șușotesc prin zonă că sunt doi, trei angajați care sunt vi­zați de verificările res­pective și care au luat, povestesc gurile rele, șpagă cât casa. Me­ca­nismul prin care co­rup­ții de acolo au re­ușit să strângă sume fru­mușele a fost ară­tat de unul dintre ei, susțin cârcotașii, care, în schimbul unei pe­depse mai mici a fost de acord să-și trădeze colegii de șpagă.