BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Din afară ai zice că avem cei mai buni, do­tați și abili detectivi. În reali­tate lucrurile stau chiar pe dos susțin cu tărie cârcotașii. Este vorba de o circă din sudul jude­țului, acolo unde s-a des­coperit că sunt mulți ama­tori de duhănit, că de aia s-au volatilizat niș­te probe. Dar nu acesta este su­biectul bârfei spuse de gurile rele, ci unul mult mai serios. Oameni din sistem ne-au spus că o serie de lu­crători s-au încununat de succes după ce au des­coperit că nimeni nu-i trage la răspundere, așa că s-au pus pe fabricat fapte și vinovați. Doar unul din­tre ei a fost dat în vileag după ce a vorbit la o beție fără el. Bârfitorii spun că se știa în prag de a pleca din sistem și și-a zis că nu strică dacă se dă important la o cher­meză. Așa că a bos­coro­dit un justițiar și acesta i-a venit de hac. Zvonarii spun că sunt însă mulți ca el în circa respectivă.

 

Un directoraș din su­dul județului nostru a devenit subiect de mișto. Spun cârcotașii că omul s-a dat tânăr și puternic, mai ceva de­cât un taur comunal, așa că a mers să-și arate forțele la o cabană re­trasă din munți, loc unde se știe prin re­giu­nea cu lămpașe că sunt de multă vreme zâne alese, dornice de des­fătare contra unor sume frumușele. Omul nu s-a dus singur, că fala nu și-ar fi avut rostul, ci însoțit de cei cărora ar fi trebuit să le servească un exemplu. Bârfitorii spun că și-a ales o zână frumușică foc, una ve­nită la căbănuța ferme­cată de puțină vreme, fără să știe rostul. A intrat, s-a despuiat, și-a făcut treaba și ar mai fi mai zăbovit ceva vreme cu domnișorica, să facă un timp care să impre­sio­neze. Cum tinerica nu știa despre ce e vorba, fără să stea pe gânduri
l-a luat la bani mărunți și l-a alungat din camera ei după vreo două-trei mi­nute de la începutul ”ac­țiunii”.