BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI
Umblă vorba printr-o micuţă localitate minieră cum că şeful unei întreprinderi, care se ocupă de exploatarea a ceea ce a mai rămas pe fundul sacului, s-a înfruptata din nişte bani ai firmei. Mai exact, cârcotaşii spun că omul a făcut nişte achiziţii importante de mărfuri reprezentate de echipamente pentru întreprindere, dar care nu erau de trebuinţă. Toate zac într-un subsol al unităţii pe care o conduce respectivul, şi pentru că s-a aflat de isprava lui prin cercuri restrânse, nu ştie cum să facă să scape de ele. Omul şi-a rugat câţiva amici să-l ajute să scape de dovezi, numai că a avut un ghinion teribil. Nimeni nu vrea măcar să vadă despre ce este vorba, darămite să se încurce cu respectivele bunuri pentru că toţi ştiu că ar putea fi acuzaţi nu doar de complicitate ci chiar de furt.
Chiar dacă este ilegal, mulţi părinţi din regiunea cu lămpaşe sunt vămuiţi de nişte directoraşi. Oamenii au fost înştiinţaţi că trebuie să scoată o sumă de bani deloc de neglijat pentru a-şi da odraslele la şcoală. Bani pentru care nu au primit nici o justificare, nici un act, nimic. Li s-a spus doar că sunt necesari pentru refacerea claselor, pentru că în vară nu au primit nimic de la stat şi nu ar fi bine ca odraslele lor să intre în săli neigienizate. Cârcotaşii spun însă că banii nu ajung deloc în modernizarea şi reparaţiile la şcoli, ci pentru petreceri, reuniuni, deplasări şi alte activităţi ce nu privesc direct şcolarii.
