Biblioteca Judeţeană recomandă cartea acestei săptămâni
Magdalena Şerban
Propunerea adresată de reprezentanţii Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu“ Deva pentru lecturare în această săptămână este cartea Cox sau mersul timpului, de Christoph Ransmayr, apărută la Editura Humanitas, Bucureşti – 2018. Povestea reprezintă dovada că există dragoste, izbăvire şi supravieţuire chiar şi după cele mai groaznice încercări prin care poate trece fiinţa umană.
Alister Cox, cel mai iscusit maestru ceasornicar al omenirii, şi-a pierdut fiica de numai cinci ani, iar soţia i-a amuţit de durere în urma acestei drame cumplite. Degeaba ai faimă, avere şi prestigiu, dacă te vezi neputincios în faţa bolii şi-ţi vezi copilul pierind. Aşa că oferta Măreţului Împărat al Chinei vine cumva la fix pentru a-l face să se desprindă din reverie, să scape de melancolie şi durere, de existenţa monotonă din Anglia cea ploioasă şi să ia o pauză, departe de soţia care nu-i mai suportă prezenţa, pentru a pleca peste mări şi ţări, tocmai în China, unde trebuie să se supună capriciilor unui împărat pentru care supuşii sunt mai neînsemnaţi decât firele de praf.
De-a lungul carierei sale, Christoph Ransmayr a fost distins cu numeroase premii literare: Premiul Franz Kafka, Premiul Anton Wildgans, Premiul Friedrich Hölderlin, Premiul Bertolt Brecht, Premiul Ernst Toller, Premiul Aristeion pentru literatură al Uniunii Europene (alături de Salman Rushdie), Premiul Internaţional Mondello, Prix du Meilleur livre étranger, Prix Jean Monnet de Littérature Européenne. Cărţile lui au fost traduse în peste 30 de limbi.
„Sinucidere! Era sinucidere să construieşti un ceasornic pentru eternitate, un ceas care-ţi bătea orele din interiorul timpului în atemporalitate. Oare englezii nu ştiau că Stăpânul Celor Zece Mii de Ani nu dispunea numai asupra timpului, ci era timpul, da, era însuţi timpul? Că deci nu numai viaţa lui Qianlong, ci şi orice timp începea cu el… şi se termina cu el? Toate măsurile de lungime, suprafaţă şi volum, toate numele, toate legendele despre crearea lumii, toate adevărurile ştiinţifice şi filozofice cu care erau explicate, măsurate, numite sau înnobilate realităţile acestei lumi trebuiau redeterminate după moartea unui Stăpân al Celor Zece Mii de Ani, redefinite, nou-povestite. Căci sfârşitul unui Împărat al Chinei era sfârşitul lumii.” – fragment
