Bulzeştii de Sus, comuna care a cunoscut limita supravieţuirii

Magdalena Şerban

E greu să nu ai bani pentru investiţii majore, dar când aceştia nu ajung nici de cârpeli, e şi mai dificilă situaţia. La Bulzeştii de Sus, se pare că vechea conducere a lăsat ceva amintiri neplăcute, mai ales la nivelul bugetului local. Pe lângă toate lipsurile, grijile cotidiene implică şi ele bani.

Nici telefonul nu mai funcţiona la primărie  
„Când am venit pe post, în urma unui control al Curţii de Conturi, s-au semnalat datorii în valoare de 380.000 de lei. Însumau facturi neachitate, neplata salariaţilor pentru patru luni, plus indemnizaţiile consilierilor locali, restante din ianuarie 2012. Telefon nu, internet nu. Gard la primărie nu era, în schimb, iarba era cât clădirea. Nici proiecte europene nu s-au accesat, aşa că nici nu s-au atras bani europeni. Din august 2012, ne-am alipit la GAL-ul Ţării Zarandului, axându-ne pe un multifuncţional destinat lucrărilor edilitare. E singurul proiect, de altfel. Bugetul nostru înseamnă 35.000 de lei pe an, adunându-se de la impozitele şi taxele locale, care intră sub incidenţa Legii Moţilor, deci, sunt cu 50 de procente reduse faţă de grila normală. Ne aflăm la mâna Consiliului Judeţean. În acest an, am primit 150.000 de lei de la judeţ şi de la Finanţe, circa 40.000 de lei. Suntem cu salariile la zi”, spune Mirel Suba, primarul comunei Bulzeştii de Sus.

De s-ar face o minune
„Dacă ar fi să am bani, primul lucru de care m-aş apuca ar fi să repar dispensarul comunal. Nu avem unde chema un medic. Oamenii au de suferit, pentru că se duc la Brad, când sunt bolnavi. Dacă e caz de Salvare, iarna, pe drumurile acestea, e greu de circulat, uneori, imposibil. În al doilea rând, drumurile ne termină şi e nevoie de modernizare urgentă. Investitorii fug de noi. Când văd că-şi rup maşinile, renunţă. Nici pensiuni nu avem, aşa că zona, deşi are potenţial turistic, e moartă. În momentul în care drumul judeţean ce ne tranzitează va fi reparat, sigur zona se va dezvolta altfel. Deşi suntem în anul 2013, deci în secolul 21, noi avem un cătun în care nu există nici drum de acces. Dacă omul vrea să-şi ducă acasă un sac de ciment, trebuie să îl care în spate. Neavând bani, orice lucrare în comună se face cu cei de la Legea 416 (cazurile sociale). Mă bazez pe 22 de persoane, care au drept de muncă. Cu ele am reparat pe la primărie, am pus gard nou, am curăţat drumurile. Iar dacă trebuie să cumpărăm ceva urgent, iau din banii mei şi decontez în două-trei luni, adică atunci când vor fi bani la primărie. Mai vreau să precizez că vrem şi panouri indicatoare la intrările în sate. Cât mai simple, cât mai ieftine, dar să fie, pentru că acum nu există decât unele vechi şi ruginite, şi acelea, doar la intrările în Bulzeştii de Jos şi la Bulzeştii de Sus”, mai arată primarul Suba. Tot acesta le plânge de milă elevilor. „Avem patru elevi la şcoala din comună. Unul în clasa pregătitoare, unul în clasa a doua şi doi în clasa a treia. Liceul sau şcoala generală le fac prin împrejurimi. Merg cu microbuzul, iar transportul îi costă 370 de lei lunar. Dacă nu ai bani, nu mai fac şcoală nici copiii”, apreciază primarul.

Alo, Cosmote?
De parcă nu ar fi de ajuns la câte probleme are comuna, o companie de telefonie mobilă din România s-a trezit taman ea să păcălească administraţia locală de aici. „Prin hotărâre de Consiliu Local, în 2009, cei de la Cosmote au primit autorizaţia necesară pentru releul din zona noastră, iar lor li se percepe o taxă anuală de 500 de euro, dar până acum, n-au plătit nimic. Există un contract în acest sens. Prin urmare, le-am trimis facturile aferente. În primă fază, ne-au spus că şi-au mutat sediul şi nu au primit facturile. De când sunt eu primar, am trimis de trei ori. Cei 2.000 de euro cât însumează restanţa, pentru comuna noastră înseamnă bani mulţi”, încheie Mirel Suba, primarul din Bulzeştii de Sus.