Specialiştii Fundaţiei Conservation Carpathia au monitorizat cea mai mare felină sălbatică a Europei, într-o zonă pilot de 1200 kmp din estul Munţilor Făgăraş, Piatra Craiului şi Munţii Leaota. 23 de râşi adulţi, 9 masculi, 6 femele, 8 indivizi cu sex nedeterminat, dar şi 9 pui alături de femele au fost identificaţi cu ajutorul celor 150 de camere cu senzor de mişcare instalate.
Datele au fost obţinute în trei sezoane consecutive de toamnă-iarnă, din 2018 până în 2020, pe parcursul a până la 105 de zile de monitorizare în fiecare sezon.
Cum au fost monitorizaţi râşii
În mod tradiţional monitorizarea carnivorelor mari s-a realizat în România prin numărarea urmelor pe zăpadă. Totuşi, râşii se deplasează foarte mult, astfel devenind imposibil să atribuim o urmă unui anumit exemplar, existând riscul ca acelaşi animal să fie numărat de mai multe ori. Lucru care s-a întâmplat în România mai ales în perioada în care erau permise cote de vânătoare la această specie.
Pentru a elimina aceste incertitudini, Fundaţia Conservation Carpathia a folosit o metodă modernă de monitorizare, fără capturarea şi perturbarea comportamentului normal al animalului. Monitorizarea cu camere cu senzor de mişcare presupune fotografierea râşilor în habitatul lor, specialiştii identificând mai apoi râşii pe baza imaginilor obţinute. Această metodă este eficientă în studierea populaţiilor de feline a căror blană prezintă un tipar unic de la individ la individ, aşa cum este şi cazul râsului. Pe baza numărului de recapturi ale fiecărui râs, specialiştii Fundaţiei au estimat mărimea, densitatea şi structura populaţiei din zona pilot, folosind modele matematice complexe ce iau în considerare imigraţia, mortalitatea, comportamentul şi disponibilitatea habitatului. Evaluarea mărimii populaţiei este esenţială pentru a pune în practică un management durabil al acestei specii necunoscute din Carpaţii Româneşti. Astfel de date ne arată dacă populaţia menţine o tendinţă ascendentă sau descendentă în contextul schimbărilor de habitat, diminuării resurselor de hrană şamd.
Modelele matematice au prezis o densitate de 1.7 râşi / 100 kmp (interval confidenţă=1.1-2.6). Aceste valori de densitate sunt mai mari decât în Carpaţii Slovaciei, Alpii Elveţieni sau Munţii Jura la graniţa dintre Franţa, Elveţia şi Germania.
„Monitorizarea râşilor din estul Munţilor Făgăraş este primul exemplu de monitorizare modernă, cantitativă pentru această specie în ţara noastră, şi poate reprezenta un bun exemplu de schemă de monitorizare aplicabilă în mai multe zone pilot din puţin studiaţii Munţi Carpaţi. Numai având astfel de informaţii putem avansa în managementul speciei râs în România, prin măsuri care să asigure liniştea şi spaţiul pe care această specie ni le cere în contextul fragmentării habitatelor. Dacă menţinem această populaţie viabilă pe termen lung, păstrăm intactă întreaga comunitate de carnivore, inclusiv speciile pradă ale acestora (cerb, căprior, capră neagră etc.) la nivelul întregului continent European. De ce? Pentru că populaţiile din România sunt sursă importantă de gene şi pentru alte populaţiile aflate în pragul dispariţiei, precum cele din Europa Centrală şi de Vest, atât prin recolonizare naturală, cât şi prin programe recente de reintroducere”, a declarat Ruben Iosif, specialist faună la Fundaţia Conservation Carpathia.
Despre râşi
Râsul figurează pe lista animalelor strict protejate prin Directiva Habitate a Uniunii Europene, este al treilea mare prădător al Europei, după urs şi lup, cu care este în competiţie pentru speciile lor pradă, căpriorul sau capra neagră. Este un carnivor foarte discret care se fereşte de contactul cu oamenii. Acesta nu atacă animalele domestice, desfăşurându-se cu discreţie în habitatele forestiere şi se apropie doar pe timp de noapte de comunităţile locale din jurul Carpaţilor.
Râşii sunt animale teritoriale, care cutreieră zone de până la 400 km patraţi, de aceea au nevoie de suprafeţe de pădure continue pentru a supravieţui, o condiţie din ce în ce mai greu de asigurat. În perioada de iarnă, când zăpada mare forţează toate animalele către altitudini mai joase, râsul şi prada sa depind de ecosistemele create de agricultura tradiţională din jurul Munţilor Carpaţi. Şi aici intervine particularitatea României, pentru că aceste zone, aceste mozaicuri de fâneţe, livezi şi petice de pădure, nu sunt încă total antropizate şi fragmentate, oferind spaţiu acestor animale.
Cele mai mari ameninţări la adresa râşilor din România sunt fragmentarea şi degradarea habitatelor lor naturale, lipsa unui management bazat pe metode ştiinţifice, vânarea excesivă a speciilor sale de pradă, braconajul. Ca şi celelalte carnivore mari, respectiv ursul şi lupul, râsul este indicator al unui ecosistem sănătos şi echilibrat. Menţinerea unei populaţii viabile şi sănătoase de râşi reprezintă menţinerea unei păduri sănătoase, unde există atât carnivore mari, cât şi speciile lor de pradă.
CORVIN FOTOVOLTAIC SRL - societate în faliment, prin lichidator judiciar RELCO ACTIVE SPRL, vinde prin…
Vorbesc cârcotașii că un personaj din zonă, ajuns, cum se spune cu sacii în căruță,…
Dan Bobouțanu, primarul municipiului Hunedoara Pentru că nici nu a început bine anul și a…
Catedrala Națională va fi sfințită duminică, 26 octombrie 2025, de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al…
Lucian S., din municipiul Deva Pentru că i-a fost prelungit mandatul de arestare preventivă, bărbatul…
O hunedoreancă de 63 de ani, din Ghelari, nu s-a bucurat deloc de sărbătorile de…