Cât ne costã deputaţii de Hunedoara

Nicolle Ebner

 În primele patru luni ale acestui an (ianuarie-aprilie) de activitate în Parlamentul României, cei şapte deputaţi din judeţul Hunedoara (Monica Ridzi a devenit între timp ministru) au cheltuit numai pentru transportul în ţară 35.162 de lei. Bani plătiţi, evident, din bugetul de stat.

Diurne şi deconturi considerabile, pe lângă indemnizaţii
Camera Deputaţilor a publicat, în premieră, informaţii concrete despre cât s-a cheltuit de la bugetul de stat, în primele patru luni din acest an, cu fiecare deputat. Cu un simplu calcul, aflăm că totalul pe patru luni al indemnizaţiilor plătite deputaţilor hunedoreni este de 196.897 de lei, cele mai mari indemnizaţii brute, de peste 28.300 de lei, fiind ale deputaţilor Gheorghe Firczak (minoritatea rutenilor) şi Ioan Timiş (PNL). Recordul în materie de cheltuieli cu deplasările în ţară – 11.354 lei – aparţine deputatului PDL de Orăştie, Iosif Blaga. La indemnizaţie se adaugă costul cazării la hotel şi care, în Bucureşti, este standard pentru fiecare dintre cei şapte deputaţi hunedoreni veniţi, în Capitală, plătindu-se, de la bugetul de stat, pentru aceeaşi perioadă de timp ianuarie-aprilie, câte 36.019 de lei (aproape de două ori mai mult decât unele indemnizaţii nete), adică un total de 252.133 de lei. La un calcul sumar, se constată că pe lângă cei 196.897 lei, reprezentând indemnizaţiile generoase primite în primele patru luni ale acestui an de cei şapte deputaţi hunedoreni, ei au mai primit aproape 370.000 de lei pentru: cazarea în Capitală; diurna de deplasare în Bucureşti-de la hotel la Parlament-47.839 lei; în teritoriu-28.000 lei, singurul care nu a făcut astfel de cheltuieli fiind liberalul Bogdan Ţîmpău; în străinătate (833 lei – Viorel Arion – PDL); cheltuielile telefonului mobil de serviciu – 1.779 lei.

Transparenţă după cinci ani de lupte în instanţe
De cinci ani, Institutul de Politici Publice (IPP) este nevoit să acţioneze în instanţă Camera Deputaţilor şi Senatul, pentru acces la informaţii privind cheltuielile cu parlamentarii, susţinute din banul public. Când instanţa a dat dreptate IPP, Senatul şi Camera au cerut bani institutului pentru copiile făcute după documentele contabile, pe care, de altfel, le-ar fi putut trimite electronic.