Ce cred primarii hunedoreni despre alegerile locale din 2016

Premierul Dacian Cioloş a decis, în urma discuţiilor cu partidele, că guvernul nu poate emite o ordonanţă de urgenţă şi nici nu îşi poate asuma răspunderea în Parlament pentru a schimba legea care reglementează desfăşurarea alegerilor locale din iunie. Aceasta a fost modificată in luna mai 2015, astfel încât primarii sa fie aleşi după un singur tur de vot, beneficiind atunci inclusiv de susţinerea PNL, formaţiune care acum s-a sucit şi vrea două tururi de alegeri. Nici edilii hunedoreni nu se arată prea încântaţi de idee, în condiţiile în care totul se încearcă a se face pe repede înainte.
Tema alegerii primarilor a agitat scena politică românească în ultima perioadă. Pe de o parte, se invocă nevoia reprezentativităţii, adică primarul să întrunească cât mai multe voturi, să fie „emanaţia” comunităţii, iar pe de altă parte se spune că al doilea tur nu aduce nimic în plus, ba, mai mult, prezenţa scade, implicit şi numărul de voturi al câştigătorului. Se mai aduc în discuţie şi cheltuielile suplimentare, asta pentru birouri electorale, de la Bucureşti şi până în cel mai îndepărtat sat, tipizate şi buletine de vot.
De la Băiţa nu se vede prea bine
„Cetăţeanul votează primarul aşa cum crede el de cuviinţă. Să nu uităm că, la nivel de comune, omul alege omul, nu partidul din care acesta face parte. Aşa că, dacă localnicul vrea ca pentru următorii patru ani să lase deciziile administrative în mâna cuiva anume, tot pe acea persoană o va vota, fie că alegerile se vor desfăşura într-un tur sau două. El tot aşa se prezintă la vot. Necazul vine când ne gândim la implicaţiile financiare. Oricum, se pun la bătaie sume consistente pentru un tur, vă daţi seama ce semnifică dublarea lor. Şi, după, ne plângem că nu sunt bani la bugetul de stat. Cum să mai fie, dacă se duc pe Apa sâmbetei, fiind folosiţi haotic? Cât priveşte reînnoirea clasei administrative, care cică ar constitui obiectivul principal al noii legi, chiar citeam, zilele trecute, o statistică estimativă al cărei rezultat stipula că se va realiza în proporţie de până la opt la sută în cazul organizării unui singur tur şi până la 30 de procente în cazul celui de-al doilea. Nici colegii mei din judeţ, în cea mai mare parte nu sunt de acord cu propunerea conducerii centrale. Personal, consider că aceste alegeri, dacă se urmărea să se organizeze astfel, trebuiau dezbătute şi reaşezate în cadrul legal cu cel puţin un an înainte, aşa cum prevede Constituţia. Nu văd nimic dincolo de populism şi strategie pur politică. Probabil că în cazul unor oraşe mari din ţară există interese majore de schimbare a primarilor, fiind făcute nişte calcule, în prealabil. Acolo unde nu se stă pe cai mari, trebuie impusă schimbarea de culoare politică. Cum? Schimbând legea”, susţine primarul din Băiţa, Damian Diniş (foto).
Nici la Ghelari, legea nu atrage simpatii
„Reînnoirea clasei politice nu constă în implementarea a două tururi de alegeri locale, ci în primul rând înseamnă schimbarea mentalităţii conducerii mari a partidelor şi a exponenţilor politici din România. Se consideră că un primar are toate pârghiile necesare să rămână pe funcţie la infinit, dar vreau să-i asigur pe cei care gândesc în felul acesta că nu cred că un edil îşi pune pielea pe băţ, făcând nelegiuiri în campanie sau în timpul scrutinului. Nu văd decât inconştienţă şi interes la nivel înalt. Poate că PSD-ul e incomod în prea multe regiuni. Nu îmi plac jocurile meschine şi refuz să mă mai gândesc la aşa ceva. Din păcate, asta e realitatea politică a anului 2016“, afirmă primarul comunităţii din Ghelari, Ioan Bulbucan (foto). Cu privire la alegerile ce urmează în vară, acesta spune că nu numărul contracandidaţilor săi va conta, ci preferinţa electoratului. Mai în glumă, mai în serios, a amintit de situaţia înregistrată în 2004, atunci când viceprimarul de la Ghelari, deşi a fost singura propunere, s-a bătut singur, neîndeplinind criteriul necesar validării pe funcţie, adică acea cotă de două treimi de susţinere politică.
Beriu acuză un prea mare şi nejustificat tam-tam
„Uitându-ne pe statistica alegerilor din 2012, şi aici făcând referire la judeţul nostru, au existat doar două-trei cazuri de primari în funcţie la vremea respectivă, care nu au mai prins încă un mandat. Restul edililor au fost aleşi cu scoruri de peste 50 la sută. Aşa că, din partea mea, se pot organiza şi cinci tururi de scrutin. Asta e legea democraţiei, eşti ales în continuare doar dacă ai făcut treabă. Iar cine te alege, o face din prima. Simplu! Nici nu ar trebui să se inoculeze ideea de spaimă electorală. În 2008, atunci când am candidat eu prima oară, se mergea pe acelaşi sistem de două tururi. În 2012 s-a schimbat legislaţia. Acum, termin al doilea mandat şi vreau să merg mai departe, aşa că intru în cursă pentru al treilea. Nu înţeleg de ce atâta agitaţie pe baza subiectului, când ecuaţia e una extrem de facil de rezolvat: ai făcut treabă bună la primărie, lănsând în urmă lucruri bune pentru comunitate, păşeşte cu încredere spre următorii patru ani la cârma instituţiei. Nu ai făcut, nu invoca motive. Omul oricum nu te mai alege, indiferent câte tururi se vor stabili. Poate că la oraşele mari, unde candidează peste 10 persoane, în turul secund se vor face multe alianţe, dar la ţară, localnicii cunosc bine omul şi pe el îl votează. E o lege morală, de când lumea”, arată Emil Bîc (foto), primarul din Beriu.
Cum e la alţii
Apelând la un paralelism, trebuie spus că în ţările Europei, alegerea primarului este diferită de procesul electoral românesc. În Elveţia (zona germană), primarul se alege odată cu consiliul comunal, el fiind şi membru al consiliului. Cetăţenii votează de două ori pentru aceeaşi persoană (ca membru al consiliului şi ca primar), iar postul este obţinut de cel care întruneşte cele mai multe voturi. În Franţa, Consiliul este cel ce alege primarul şi adjuncţii acestuia, prin vot secret şi cu majoritate absolută, alegerea având loc în prima şedinţă de consiliu. În Belgia, primarul este numit de rege dintre membrii consiliului, la propunerea consiliilor înaintată prin guvernatorul provinciei. În Italia, atât primarul, cât şi preşedintele consiliului provinciei sunt aleşi de structurile pe care le reprezintă, primarul de către ginta comunală, aleasă de consiliul comunal, iar preşedintele de către consiliul provinciei. După cum se vede, alegerea primarului se face după principiul „câte bordeie, atâtea obiceie”. (M. Şerban)