Ce înseamnă „instabilitate politică”?
Există în vocabularul unor lideri de partide din coaliţia de guvernământ, sintagma „instabilitate politică”. O folosesc ori de câte ori sunt întrebaţi despre avantajele pe care le aduce prezenţa în coaliţie. Nici un avantaj, ni se răspunde cu candoare, e vorba despre asigurarea „stabilităţii politice”, evident, din dragoste de ţară. România are nevoie de stabilitate politică, orice instabilitate este catastrofală etc.
Care va să zică – nu lipsa de performanţă a sectorului privat, adus în sapă de lemn, nu datoria uriaşă, nu lipsa oricăror măsuri de revitalizare economică, nu abuzurile la limita Constituţiei, ci instabilitatea politică este riscul major cu care se poate confrunta ţara! Se repetă obsesiv, cu scopul evident de a induce în rândul opiniei publice o teamă faţă de orice schimbare, creându-se astfel confuzii grave despre ceea ce înseamnă stabilitatea (sau, pe cale de consecinţă, instabilitatea) politică.
România nu riscă să devină instabilă politic. Instabilitatea politică nu echivalează nicidecum cu schimbarea de putere, care este regula democraţiei, dacă vreţi, un mecanism care garantează că statul respectiv este democratic. Instabilitatea este imposibilitatea formării unui guvern sau a unei majorităţi. Atenţie, imposibilitatea, nu refuzul preşedintelui statului respectiv de a numi un premier dintr-un partid pe care nu-l agrează. Instabilitate politică a fost în Republica Moldova sau în Belgia, ţări unde nu s-a putut constitui un sistem de alianţe politice care să dea ulterior naştere unui guvern. Atenţie – chiar şi în aceste condiţii, sistemul instituţional belgian a continuat să funcţioneze, pentru că politizarea nu l-a afectat, iar separarea puterilor acolo este un fapt, nu un deziderat.
Procedurile democratice nu reprezintă nici un pericol pentru o ţară, dar blocarea lor, da! În România există oricând posibilitatea formării unei alte majorităţi parlamentare, iar timpul necesar pentru activarea noului guvern nu ar produce dezechilibre. De ce ar fi alegerile de la anul mai puţin periculoase, decât formarea unei alte majorităţi, asta nu ni se spune. Mai mult – formarea altei majorităţi nu presupune alegeri şi deci pomeni electorale – astea sunt cu adevărat periculoase, dezechilibrează bugete şi influenţează negativ percepţia democratică, prin manipulări de tot soiul – vezi cetăţeanul care votează pentru că a primit zahărul sau orezul…
De fapt, invocarea instabilităţii politice este o justificare pentru uzul celor mai slabi de înger. Cei care o fac cunosc chestia asta…