Ce trebuie ştiut despre contractul de întreţinere

Doris Visirin, avocat

Contractul de întreţinere este contractul încheiat în formă autentică, la biroul notarului public, prin care o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi (sau al unei alte persoane, de obicei soţul sau soţia creditorului întreţinerii) prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată. Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii.
Debitorul întreţinerii datorează creditorului prestaţii stabilite în mod echitabil, ţinându-se seama de condiţia socială anterioară a creditorului, deci de standardul de viaţă al acestuia şi este obligat în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, menaj, precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. Întreţinerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală. În cazul în care întreţinerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligaţia să îl înmormânteze.
Prin dispoziţiile Noului Cod Civil au fost aduse noi reglementări în ceea ce priveşte revocarea, înlocuirea întreţinerii (prin rentă), rezoluţiunea contractului de întreţinere şi un caz de invaliditate (preluat, conform art. 2256, de la contractul de rentă viageră).
În ce priveşte revocarea, contractul de întreţinere este revocabil în folosul persoanelor cărora creditorul întreţinerii le datorează alimente în temeiul legii dacă, prin efectul contractului, el s-a lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiei de a asigura alimentele. Revocarea poate fi cerută chiar dacă nu există fraudă din partea debitorului întreţinerii şi indiferent de momentul încheierii contractului de întreţinere. În loc să dispună revocarea contractului, instanţa de judecată poate, chiar şi din oficiu, însă numai cu acordul debitorului întreţinerii, să îl oblige pe acesta să asigure alimente persoanelor faţă de care creditorul are o astfel de obligaţie legală, fără ca în acest mod să fie diminuate prestaţiile datorate creditorului întreţinerii.
În ce priveste înlocuirea întreţinerii prin rentă, Noul Cod Civil stabileşte că, dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din motive obiective, instanţa judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părţi, fie şi numai temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare.
Atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea (desfiinţarea contractului). În acest caz, precum şi când se întemeiază pe neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere, rezoluţiunea nu poate fi pronunţată decât de instanţă.
Dacă rezoluţiunea se pronunţă pentru unul dintre aceste motive, debitorul în culpă nu poate obţine restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate.
Rezoluţiunea contractului de întreţinere nu se poate cere pentru motive cu privire la care se poate dispune înlocuirea întreţinerii prin rentă.
În ce priveşte cazul de invaliditate (nulitate), se stabileşte că nu produce nici un efect contractul de intreţinere încheiat pe durata vieţii unei persoane care, la data autentificării contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată.
De asemenea, au rămas în vigoare dispoziţiile legii nr. 17 din 6 martie 2000, potrivit cărora persoana vârstnică, respectiv persoana care a împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege, va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i aparţin, în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale, de un reprezentant al autorităţii tutelare a consiliului local în a cărui raza teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă.