Cea mai veche staţie meteorologică din lume
Turnul Vânturilor (foto), considerat cea mai veche staţie meteorologică din lume, construit în urmă cu peste 2.000 de ani în urmă în Grecia Antică, în Atena, a fost restaurat şi redeschis pentru public, pentru prima dată în aproape două secole, informează Reuters.
Nu se știe cine l-a construit
Specialiştii spun că Turnul Vânturilor a fost prima staţie meteorologică din lume, construită în urmă cu peste 2.000 de ani, şi era folosită de comercianţii din Antichitate pentru a prezice starea vremii – chiar şi pe timp de noapte.
Turnul Vânturilor, care se află şi în zilele noastre pe pantele Acropolei din Atena, în ciuda încercării Lordului Elgin de a o muta în Marea Britanie, a fost restaurată. Nimeni nu ştie cu siguranţă cine a construit turnul – un monument octogonal realizat aproape integral din marmură pentelică, acelaşi tip de marmură din care a fost construit Partenonul, arareori folosit la construirea altor temple. Cu o înălţime de aproape 14 metri, turnul a fost atribuit arhitectului şi astronomului Andronikos din Kyrros, însă, în perioada modernă, nimeni nu ştia cum funcţiona. ”Se spune că este prima staţie meteorologică din lume”, a declarat Stelios Daskalakis, coordonatorul operaţiunilor de restaurare.
Mecanism hidraulic
„Turnul este amplasat în Roman Agora (piaţa publică), pentru că avea o valoare foarte mare pentru comercianţii care «citeau» vremea şi, de asemenea, îi ajuta să prezică ziua în care le soseau mărfurile”, a adăugat el. Deasupra acoperişului său, perfect conservat, realizat din 24 de dale din marmură, se află rămăşiţele unei coloane în stil corintic, care servea, probabil, de soclu pentru o morişcă de vânt, realizată din bronz, ce avea forma mesagerului mării, Triton, a precizat Stelios Daskalakis. Sub acoperiş se află o friză cu opt Anemoi – zei ai vântului în mitologia greacă -, fiecare având faţa îndreptată în altă direcţie. Iar sub acea friză, se află liniile unui cadran solar. Marele mister al turnului constă în felul în care ceasul solar funcţiona pe timpul nopţii. Cea mai proeminentă teorie în domeniu afirmă că Turnul Vânturilor era echipat cu un mecanism hidraulic, care acţiona un ceas de apă, ce era adusă de la un izvor de pe Acropola din Atena. Însă utilizarea ceasului de apă în Turnul Vânturilor nu a fost de durată. Se spune că mecanismul a fost furat în timpul perioadei romane şi nu a fost recuperat niciodată, relatează Stelios Daskalakis. De-a lungul timpului, Aerides, numele sub care mai este cunoscut monumentul, a fost utilizat şi ca biserică, iar restauratorii au descoperit fragmente din fresce cu motive creştine, inclusiv desene cu un înger şi cu un sfânt creştin călare pe un cal. Folosind o cameră multispectrală, cercetătorii au descoperit pe zidurile interne şi externe decoraţii uluitoare, în culori bogate. Tavanul era pictat într-o nuanţă puternică de albastru egiptean, cu bucle roşii şi margini decorate. În perioada târzie a ocupaţiei otomane, monumentul a fost folosit şi ca locaş de cult de dervişii musulmani sufiţi. O nişă semicirculară (mihrab, n.r.) a fost săpată în direcţia oraşului Mecca, iar pereţii ei sunt decoraţi cu inscripţii otomane. Folosirea turnului ca locaş de cult musulman l-a salvat de intenţia unui diplomat britanic, Lordul Elgin, care a furat numeroase sculpturi din marmură din Partenonul de pe Acopola din Atena în urmă cu peste 200 de ani. ”În 1799, el a început să plănuiască transferul întregului monument în Marea Britanie. Însă turnul era considerat un loc sacru şi nu li s-a permis ca monumentul să fie strămutat”, a explicat Stelios Daskalakis. Turnul Vânturilor a rămas închis pentru public după plecarea dervişilor din Atena în 1828, fiind redeschis pentru o scurtă perioadă, în 1843, când a fost folosit ca depozit de antichităţi. Trecerea timpului şi-a pus amprenta asupra turnului, la fel ca dezastrele naturale şi poluarea, determinând autorităţile elene să înceapă operaţiuni de restaurare, în 2014.