Cel puţin 160 la oră!

Recunosc că se întâmplă să mă fac vinovat de depăşirea vitezei legale! Dacă distanţa Deva-Bucureşti, pe Valea Oltului, adică 400 de kilometri, ar fi străbătută respectând viteza legală pe absolut toate porţiunile de drum, ar fi nevoie de cel puţin şapte ore, fără oprire, pentru a o parcurge. Ridicol! Din Ungaria încolo, această distanţă ar fi parcursă în maximum trei ore. Maximum! Că s-ar putea şi în două ore, dar hai să rulăm cu o medie de 135 de km pe oră.
De la depăşirea vitezei legale însă până la condusul periculos şi exces este însă un drum destul de lung. Una e să mergi cu 120, acolo, unde e voie doar cu 90, sau cu 80 acolo unde e permis cu 60, şi cu totul altceva este să mergi cu 160, acolo unde este voie cu 50!
Ieri mergeam spre Hunedoara. Imediat după Bârcea Mică, din spatele meu vine mâncând pământul un Logan camionetă. Aveam în jur de 90 la oră şi depăşeam pe banda a doua o maşină care rula pe prima bandă cam cu 70. Tipul cu Logan-ul mă presa din spate la o distanţă minimă, nu mai mult de jumătate de metru, deşi vedea bine că nu am cum să schimb banda în acel moment.
Trec de maşina de pe prima bandă şi mă repliez, moment în care Logan-ul accelerează brusc, probabil, la „blană” în limbaj şoferesc, şi se îndepărtează cu viteză. În Cristur însă, ajunge din nou în spatele altei maşini care rula pe banda a doua. Se dă omul la o parte şi Logan-ul ţâşneşte din nou, slalomând pe şosea, îl scoate efectiv pe altul de pe carosabil (nu-i făcuse loc la timp…) şi îşi reia goana, evident, mult peste limitele nu legale, ci ale bunului simţ şi siguranţei rutiere.
Ei bine, trebuie să vă spun că m-am enervat. Genul ăsta de tipi omoară pe şosele oameni nevinovaţi. Am accelerat să-i văd numărul. Eram însoţit de prietenul meu Nicolae Gavrea, pe care îl iau ca martor. Am reuşit să ajung Loganul puţin înainte de Peştiş. Rulam în spatele lui cu 160 de kilometri pe oră! Nu l-am ajuns, dar s-a dat la o parte, continuând să gonească. Ajuns în dreptul lui, i-am făcut cu mâna un semn de revoltă – nu înjurătură, ci ceva prin care să înţeleagă. A înţeles. A frânat şi a lăsat geamul jos. „160 la oră, domn’e?” l-am întrebat. A mormăit ceva şi a accelerat din nou. Cu ochii pe numărul lui, B 86 RIE, am sunat la 112 (cu ocazia asta, pot să vă spun că numărul funcţionează şi de pe mobil). Mi-au făcut legătura cu Poliţia şi le-am spus că este unul care goneşte cu 160 la oră în localitate. Au spus că vor alerta Poliţia Rutieră din Hunedoara.
Nu ştiu dacă au făcut-o, dar pot să vă spun că pe autostrăzile germane, unde se goneşte, nu glumă, am întâlnit totuşi relativ puţini care să meargă cu mai mult de 150 de km la oră!