Centenarul Reformei Agrare, marcat la Deva

Magdalena Șerban

Vineri, împlinirea unui secol de la Re­forma Agrară din România, a fost marcată în cadrul unui Simpozion Omagial des­fă­șurat în sala festivă a Colegiului Național Pedagogic ”Regina Maria” din Deva.

Viața satului și identitatea națională
Acțiunea a fost organizată de filiala Hu­ne­doara a Societății de Istorie și Retrologie Agrară din România, Instituția Prefectului Hu­nedoara, Consiliul Județean Hunedoara, Primăria și Consiliul Local Deva, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Li­ceul Tehnologic Agricol „Alexandru Borza” Geoagiu și nu în ultimul rând Uniunea Cultu­rală a Rutenilor din România. Mesaje de sa­lut au fost transmise de către prefectul Călin Marian, viceprimarul Ferdinand Pogocsan, Iulius Firczak, președintele executiv și deputat al U.C.R.R, precum și Gheorghe Firczak, președintele S.I.R.A.R. „Particip în dublă calitate la acest simpozion, în primul rând ca inginer agronom și în același timp ca reprezentant al guvernului în teritoriu. Tema de dezbatere este una epocală pentru poporul român, și anume Reforma Agrară din 1921, una liberală, de pe vremea prim-ministrului Ion C. Brătianu, reformă care a încercat să realizeze un echilibru economic. Știm cu toții că în acea perioadă, spațiul rural era ocupat în proporție de 80 la sută din populația României și cred că a fost una dintre cele mai importante sau poate chiar cea mai importantă reformă avută de statul român după Unirea de la 1918. De aici a început, treptat, dezvoltarea economică a României”, a afirmat prefectul județului, Călin Marian. La rândul său, parlamentarul Iulius Firczak a ținut să sublinieze impor­tanța unei astfel de întruniri omagiale, mai ales în contextul în care am traversat o pe­rioadă grea, îngrădită de pandemie. „Reu­șim, se pare, să ne apropiem de norma­litatea pe care cu toții ne-o dorim, iar astăzi suntem împreună pentru a celebra Cen­te­narul Reformei Agrare alături de conduce­rea S.I.R.A.R cu care noi, cei din Uniunea Cul­turală a Rutenilor din România, am început o frumoasă colaborare, în urmă cu mulți ani. Mulțumesc organizatorilor, iar ce doresc să accentuez este că sunt bucuros și onorat că putem să fim și noi parte din organizarea acestui eveniment”, a declarat președintele executiv și deputat al U.C.R.R. Despre va­lorile create de societate de-a lungul tim­pu­lui, dar și despre importanța reformei agrare din 1921 pentru agricultura din acele vre­muri și din perioadele următoare a vorbit, pe larg, Valeriu Tabără – Președintele Aca­de­miei de Științe Agricole și Silvice, fost minis­tru și deputat. Acesta a făcut o analiză rea­listă a modului în care s-a gestionat ramura fără de care am rămâne fără hrană, fiind un segment vital nu doar din punct de vedere economic, cât mai ales pentru suținerea traiului de zi cu zi. Dezamăgitor este faptul că România a devenit țara care nu e ca­pabilă să-și hrănească propriul popor din pro­pria producție. Nu au fost scutite nici cadrul legislativ (vechile legi versus cele noi), schimbările climatice și lacunele ce ar trebui soluționate, toate acestea fiind abordate în mod argumentat de către cunoscutul specialist. Despre problema latifundiară de după cel de-al Doilea Război Mondial s-a dis­cutat nu doar raportat la nivel național, ci și internațional, făcându-se unele paralelis­me grăitoare în acest sens. ,,Reforma agra­ră din 1921 nu se referă doar la acel an, ci are continuitate. (…) Toată istoria României este lagată de spațiul rural. (…) Problema agrară este încă de la începuturile comunităților românești, inclusiv așezarea ascentrală rurală primitivă din zona Moldovei. (…) România nu a fost niciodată, exceptând a doua jumătate a secolului XIX – secolul XX, o țară de viață urbană. Spațiul moldovean și din Țara Românească a fost, în majoritate, rural. Apăreau niște cetăți, dar nu însemnau orașe. (…) Spațiul rural a dat multe elemente de identitate națională. (…) Armata română care a dus greul Primului Război Mondial avea în componență 80 la sută țărani sau fii de țărani, locuitori ai satelor. Nu veneau de la oraș. Totuși, rămâne o mare problemă de gândire: ce facem cu pământul și ce re­prezintă pământul. Nu am învățat nimic din 1907, nu am învățat nimic din mai târziu, nimic din ceea ce înseamnă performanță le­gată de proprietate și exploatație agricolă. Nimic, din păcate. (…) În programele parti­delor politice, începând cu al Doilea Război Balcanic și-a făcut intrarea problema rurară și se cerea rezolvarea ei”, a spus, printre al­tele, Valeriu Tabără. Concluzia profesorului univ.dr. a fost una clară, și anume că două sec­toare sunt fundamentale pentru exis­tența vieții pe Pământ. Unul este moder­ni­za­rea prin electronică și al doilea îl constituie sursa de hrană. În fond, potrivit acestuia, a-ți asigura hrana este o datorie, o obligație.

Valorificarea trecutului pentru clădirea viitorului
Istoricul Gheorghe Firczak, președinte S.I.R.A.R., a adus în atenție beneficiari ce­lebri din județul Hunedoara ai reformei agrare din anul 1921. ,,S-a scris și s-a vorbit mult despre personalitatea lui Henri Mathias Berthelot, un francez care a avut un mare suflet de român. Rolul său în so­cie­tatea românească, chiar în făurirea Ro­mâ­niei Mari, a fost deosebit de semnificativ (…) A fost un apropiat al Casei Regale a Ro­mâniei, atât al Regelui Ferdinand cât și al Reginei Maria. Având informații din Statul Major francez că la 11 noiembrie 1918 se va semna armistițiul și se va încheia Primul Război Mondial, s-a dus foarte repede la Iași și l-a informat pe Regele Ferdinand. În felul acesta, din punct de vedere juridic, România a redeschis conflictul cu puterile centrale chiar cu o zi înainte, deci la 10 noiembrie. A fost o chestiune deosebit de importantă, francezii fiind foarte supărați pe tratatul cu Germania și reproșând României atitudinea avută (…) Astfel, Regele Ferdinand a dispus re­intrarea, cel puțin din punct de vedere juridic și militar, în conflict cu puterile cen­trale. Asta a avut o importanță deosebită la Conferința de Pace de la Paris. (…) Ati­tu­dinea generalului Berthelot a determinat ostracizarea sa chiar în clasa politică fran­ceză și în conducerea armatei franceze. Abia mai târziu, după ce s-a terminat Primul Război Mondial el a fost reprimit și apoi retrimis în România. (…) Aș vrea să fac o paralelă, mai ales pentru adversarii prezenți ai României în Uniunea Europeană: iată, în desăvârșirea unității naționale, în anul 1918, făurită în mod evident de o generație desosebită de români, trei personalități au avut un rol important: un german cu suflet mare de român – Regele Ferdinand, o en­gle­zoaică cu suflet mare de român – Regina Maria și un francez cu suflet mare de român – generalul Berthelot. Ce poate fi mai frumos și elocvent? (…) Ce legătură are, totuși, generalul cu reforma? Pentru că a adus aceste servicii României, Regele Ferdinand a hotărât împroprietărirea lui aici, în județul Hunedoara, în satul Fărcădin. (…) În timpul Reformei agrare din 1921, fiind con­fiscată moșia baronului Franz Nopcsa, generalul Berthelot a primit-o spre folo­sință”, a expus președintele S.I.R.A.R. Iar pen­tru că nu a avut urmași, generalul a făcut încă un gest mai mult decât notabil, în 1927 lăsând ferma primită în patrimoniul Aca­de­miei Române, entitate în administrarea căreia se află și azi. Deși inițial a avut denumirea de Fărcădin, comuna a fost redenumită General Berthelot în 1932, după anul decesului generalului, iar mai apoi a fost schimbată în Unirea, pe vremea comu­niș­tilor care au mizat pe ideea de a minimaliza rolul lui Berthelot. Cum era firesc, i s-a redat vechea denumire simbolică.