CHELTUIELI DE JUDECATĂ
Articolul 453 din Codul de Procedură Civilă stabileşte fundamentul suportării cheltuielilor de judecată, respectiv culpa procesuală şi despăgubirea integrală a părţii care a câştigat procesul.
Textul stabileşte expres că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat (deci nu din oficiu), să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Dacă pârâtul a recunoscut, la primul termen de judecată, pretenţiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere.
Dacă în cauză sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor putea fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu poziţia lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei.
În mod normal, cheltuielile de judecată ar trebui să acopere toate sumele pe care reclamantul le-a avansat pentru susţinerea procesului, taxe de timbru, onorarii de avocat, de expert, cheltuieli de deplasare etc., în măsura în care sunt dovedite cu documente depuse la dosarul cauzei.
În practică există însă şi situaţii în care judecătorul reduce cuantumul cheltuielilor acordate părţii care câştigă procesul (mai ales onorariile de avocat), apreciind că sumele solicitate sunt disproporţionate. Soluţia poate fi una justă, atunci când disproporţia este una vădită, însă comportă discuţii atunci când cuantumul onorariului nu este exagerat şi reducerea sa este nejustificată raportat la volumul de muncă depus. În astfel de situaţii, de obicei, se apelează la calea de atac strict pentru obţinerea integrală a cheltuielilor solicitate.
Cheltuielile de judecată pot fi solicitate în cadrul procesului sau pe cale separată, după rămânerea definitivă a sentinţei pronunţate. Ele pot fi recuperate de la debitor doar după rămânerea definitivă şi irevocabilă a cauzei când, dacă nu sunt remise de bună voie, pot fi executate silit.
Iar o puneti pe urita asta? Are pile la voi? O jigodie.