„Combinatul siderurgic poate deveni o poveste de succes”

Mircea Lepădatu

– Domnule Remus Păţan, până cu ceva vreme în urmă, aţi fost directorul general al ArcelorMittal Hunedoara. Imediat după ieşirea la pensie, acum câteva luni, ne-aţi prezentat un scenariu pesimist privind evoluţia combinatului hunedorean. Se pare că, între timp, v-aţi mai schimbat părerea. De ce?
– Aveţi dreptate. Şi de aceea, pentru asigurarea unei imagini de ansamblu, o să prezint şi partea aşa-zis plină a paharului, adică scenariul optimist. În ciuda unei pieţe concurenţiale acerbe, piaţa fiind afectată grav de criza declanşată în anul 2008, Hunedoara are un mare atu în faptul că pe perioada de criză a construit un laminor. Şi-a diversificat gama de produse, ceea ce îi permite să crească volumul producţiei. După cum s-a anunţat, planul pe anul 2013 este aproape dublu faţă de anul trecut. Este o creştere semnificativă şi nu cunosc alte unităţi cu acelaşi trend pozitiv.

– Ne spuneaţi în toamna anului trecut, că asimilarea produselor pe noul laminor este în mare întârziere. Ştiţi care este situaţia acum?
– Este drept că există o întârziere în asimilarea de tipodimensiuni. Ritmul asimilării este unul obiectiv, dat de nivelul tehnic al strungăriei de cilindri. Important este însă că planul pe anul 2013 este semnificativ mai mare, comparativ cu anul 2012. De aici încolo, ţine în mare măsură de colectivul unităţii ca Hunedoara să devină o poveste de succes, să revină în rândul firmelor performante din Europa.

– În presă, apar tot felul de informaţii despre dificultăţile prin care trece grupul ArcelorMittal. Ultimele închideri de capacităţi de producţie, care au creat chiar scandaluri în ţările respective, s-au anunţat în Franţa, iar mai nou, în Belgia. Opriri temporare s-au anunţat şi pentru AM Varşovia. Care credeţi că este pericolul pentru unităţile grupului din România?
– Criza economică actuală, care a devenit după patru ani o situaţie normală, forţează companiile să se adapteze rapid la condiţiile de piaţă. ArcelorMittal fiind cea mai mare companie de profil, este prima care trebuie să păstreze echilibrul cerere-oferta. Este clar că pe o asemenea piaţă, vor rezista doar firmele capabile să se adapteze rapid. Adică unităţile care controlează cel mai bine costul, cashul, şi se aliniază rapid la cerinţele clientului, adică al pieţei. Din punct de vedere al costului, vă pot spune că Hunedoara are un cost fix, care poate fi considerat ţintă pentru alte firme de profil. De asemenea, trendul creşterii productivităţii muncii este unul pozitiv.

– Şi totuşi, există şi riscuri, nu?
– Desigur. Riscurile apar din faptul că piaţa este globalizată, iar preţurile plătite pe materii prime, energie etc nu sunt la fel în ţări diferite. Automat, costul de producţie este diferit.

– Ce soluţie s-ar putea aplica?
– Soluţia poate avea două componente. Pe de o parte, “lupta” continuă de reducere a costului în interiorul firmei, iar pe de altă parte, soluţia ar putea ţine de un dialog Guvern-Administraţie ArcelorMittal, de a găsi împreună soluţii comune prin care statul – interesat să păstreze locuri de muncă – poate ajuta companiile mari consumatoare de energie şi nu numai.

– Sugeraţi că este vorba de a vinde la preţ preferenţial energie companiilor ArcelorMittal?
– Eu cred că Guvernul Român este direct interesat în păstrarea sau crearea de locuri de muncă, deci, în sprijinirea companiilor din ţară. Iar ArcelorMittal este direct interesat în reducerea costurilor de producţie. Orice plan pleacă de la dialog. Important este să înceapă acest dialog şi să se caute soluţii. De fapt, este vorba de găsirea unor soluţii viabile globale, cu impact la nivelul fiecărei fabrici, pentru păstrarea actualului echilibru.