Crescătoria de struţi din satul Plopi

Natalia Bumbac

În urmă cu trei ani, Silviu Medrea a cumpărat primii trei pui de struţi. Apoi a mai cumpărat alte două familii, formate din câte un mascul şi două femele. Avea în plan să-şi înfiinţeze o fermă de struţi şi acum este pe punctul de a spune că a reuşit. Se declară îndrăgostit de vieţuitoarele pe care le are în curte, singurele de altfel, în afară de căţei şi pisici şi nu ar renunţa la ele nici în ruptul capului.
Au învăţat din propria experienţă
Nu ştia aproape nimic despre păsările gigant atunci când s-a hotărât să intre în tagma struţarilor. Ideea i-a venit de la un prieten de-al său din Simeria care avea o fermă de struţi. A riscat şi a cumpărat păsările, pe care a dat câteva mii de euro. Împreună cu soţia sa, Felicia, s-au mutat din Simeria la casa părintească din satul Plopi, comuna Bretea Română, unde le-a amenajat ţarcuri. Acum, după trei ani de când se ocupă de creşterea lor, au ajuns să cunoască în amănunt toată bucătăria struţilor. Au descoperit-o şi învăţat-o mai mult din propria lor experienţă. Asta, pentru că, la noi în ţară, nu există o bază de date sau un ghid oficial care să te îndrume în acest domeniu. Singurele sfaturi şi informaţii pe care le-au primit au fost de la alţi struţari din ţară. Se cunosc între ei şi se informează atunci când descoperă ceva nou. Cu toate acestea, se întâmplă ca aceste reguli să nu fie universal valabile.
„Puii trebuie ajutaţi să iasă din ou”
Acum, Silviu Medrea ar putea fi şi el un ghid pentru cei care vor să dezvolte o astfel de afacere. Pentru că da, crescătoriile de struţi pot deveni o afacere destul de profitabilă, susţine hunedoreanul. Din relatările lui, cel mai dificil aspect este cel cu reproducerea struţilor în incubator, deoarece sunt câţiva paşi pe care dacă nu-i respecţi, rişti să nu reuşeşti să scoţi pui vii. „Ouăle trebuie puse în incubator după 14 zile de când au fost ouate şi trebuie verificate din două în două săptămâni cu ovoscopul. Cele care nu au cameră de aer (bănuţ) şi după primele două săptămâni nu au formate nervurile trebuie înlăturate. Coaja ouălor de struţ este foarte groasă, dar are şi porii mari prin care elimină toxine şi există riscul să afecteze restul ouălor şi să moară puii. Din a 39-a zi, ouăle trebuie mutate în ecluzor, pentru că încep să iasă puii. Sparg coaja cu picioarele, nu cu ciocul, aşa cum credeam eu. Cei care nu reuşesc trebuie ajutaţi. Eu le fac gaură cu burghiul. Sunt lucruri pe care le-am învăţat singuri”, povesteşte Silviu Medrea.
Munceşti puţin la o fermă de struţi
Munca la o crescătorie de struţi nu este foarte multă, spre deosebire de alte păsări sau animale pe care le au oamenii în curte. Uriaşele păsări mănâncă puţin, iar curăţenie nu trebuie să le faci, spune Silviu Medrea. „Un struţ consumă 1,5 kilograme de furaje pe zi. Eu le dau o masă din cereale măcinate (un amestec din grâu, porumb, floarea soarelui şi şrot de soia) în care adaug un pic de ulei şi una din lucernă tocată. Curăţenie în ţarcuri nu le fac, nu este nevoie. Excrementele lor nu au miros (n. r. aşa este), iar ei le bagă în pământ cu picioarele, fiind foarte dinamici şi având greutatea mare. La început le-am pus tone întregi de piatră. A fost degeaba, toată au băgat-o în pământ”, spune hunedoreanul. De la cei nouă struţi pe care i-a cumpărat, are acum 20 de adulţi şi un pui. Între timp a avut şi alte exemplare, pe care le-a valorificat, reuşind să-şi recupereze aproape integral investiţia iniţială. A avut şi incidente. Unul a fost când le-a dat puilor de struţ soia neprelucrată, de la care cinci pui de o lună de zile au făcut accident vascular. O altă problemă este că la noi în ţară, medicii veterinari nu au cunoştinţe despre tratarea struţilor în caz de îmbolnăvire, medicaţia care li se acordă fiind la întâmplare.
Ca temperament, struţii sunt dinamici, dar nu pot fi caracterizaţi ca agresivi. Sunt atraşi de obiectele lucioase sau viu colorate, pe care încearcă să le „guste”, ciugulindu-le, atunci când le văd. Aşa că, dacă mergeţi să vizitaţi aceste păsări exotice, renunţaţi la bijuterii sau haine colorate, pentru că s-ar putea să rămâneţi fără ele. Silviu Medrea susţine că în perioada când struţoaicele fac ouă au un comportament ofensiv, în încercarea de a le proteja. E destul de complicat să ajungi la ouăle lor, misiune aproape imposibilă în prezenţa struţilor. În rest, sunt calmi, nu evadează din ţarcuri şi se apropie de oameni, mai ales când li se dă mâncare.
Carnea de struţ – un aliment sănătos
Tot ce are struţul, de la carne până la pene şi cojile de ouă, poate fi valorificat. Carnea de struţ este un aliment deosebit, bogat în fier, Omega 3, dar sărac în colesterol. Se apropie ca textură şi gust de carnea de vită, beneficiile acestei cărni fiind nenumărate. Pielea de struţ este folosită în marochinărie, iar penele şi cojile de ouă în decoraţiuni sau obiecte artizanale. Struţul atinge o greutate de 150 de kilograme la maturitate, iar dintr-un ou făcut omletă se pot hrăni şi 10 persoane. Soţii Medrea cunosc foarte bine aceste lucruri, pentru că în cei trei ani au consumat carne de struţ, au făcut mezeluri din ea şi şi-au servit şi prietenii. Nu au atins, deocamdată, performanţa altor struţari din ţară de a creşte sute de exemplare de struţ pe care să le valorifice. Dar, sunt abia la început. În comerţ, carnea de struţ se găseşte la circa 100 de lei kilogramul, iar ouăle costă tot 100 de lei bucata. Un ou gol, doar carcasa, fără conţinut, folosit pentru diverse decoraţiuni, se vinde cu 25 de lei. Piaţă de desfacere există, atât în ţară, cât şi în străinătate. Cei care au cantităţi mari de carne de struţ o vând vecinilor din Ungaria, care o cumpără en-gros, spune Silviu Medrea. O familie de struţi costă în jur de 3.000 – 3.500 de euro, iar perioada de reproducere începe după trei ani de viaţă. Ca o concluzie, hunedoreanul Silviu Medrea ne-a spus că o afacere cu struţi este benefică dacă ştii câteva secrete în creşterea lor care pot face diferenţa între succes şi eşec.