Cui îi este teamă de Jandarmeria Română?

Sunt militar de carieră, am fost jandarm timp de trei decenii şi cunosc cât se poate de bine ce dificultăţi am întâmpinat mereu în acţiuni şi în misiunile de intervenţie. Am urmărit cu atenţie tot ce s-a întâmplat în legătură cu mitingul din 10 august, de la anunţarea organizării lui şi până acum. Ceea ce am constatat vizionând evenimentele transmise în direct, dar şi înregistrările video realizate la faţa locului a fost o intervenţie graduală din partea Jandarmeriei în raport cu acele persoane care se manifestau în mod deliberat violent şi a căror activitate a dus în final la forţarea intrării în curtea guvernului, scoaterea a doi jandarmi din dispozitiv şi sustragerea unei arme. Acestea sunt lucruri de o gravitate extremă în termenii ordinii publice şi a siguranţei naţionale pentru că vorbim despre un asalt asupra Guvernului României. Rămân convins că intervenţia Jandarmeriei la momentul respectiv a fost doar în sensul asigurării ordinii publice.

Însă, mărturisesc sincer că nu înţeleg cum s-a ajuns ca, în urma evenimentelor din 10 august a.c., să se desfăşoare în prezent trei anchete în paralel: una este realizată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a doua – de către Secţia Parchetelor Militare şi cea de a treia – de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Bucureşti. De ce este nevoie de atâtea anchete şi anchetatori? Nu cumva avem în faţă de fapt o încercare de intimidare a Jandarmeriei Române?
De la începutul acestui an, Jandarmeria Română a desfăşurat peste 21 de mii de misiuni de asigurare a ordinii publice. Dintre acestea, forţele de jandarmi au fost implicate în asigurarea ordinii publice pentru peste 2.200 de acţiuni de protest. La nici una dintre aceste acţiuni nu a apărut nici un fel de problemă. Doar la manifestaţia din 10 august a.c., din Piaţa Victoriei. Aceeaşi instituţie din sistemul de siguranţă naţională şi ordine publică a gestionat fără reproş peste 2.000 de evenimente similare, dar a fost nevoie de un singur protest cu evidente elemente atipice pentru ca să fie puse sub semnul întrebării competenţa, profesionalismul, dedicarea tuturor jandarmilor. Revin şi întreb: Cui îi este teamă de Jandarmeria Română?
În ceea ce priveşte planul legalităţii, una dintre concluziile importante care se desprinde în urma celor întâmplate este aceea că Legea nr.60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice trebuie neapărat actualizată şi pusă în concordanţă cu realitatea în care trăim. De aceea se impune cu necesitate efectuarea unei analize preliminare atente şi extinse a circumstanţelor în care s-au produs evenimentele din 10 august a.c., identificarea lacunelor în cadrul legal actual şi eliminarea lor. Pentru că, se pare, avem noi tipuri de proteste. Avem proteste foarte bine organizate, dar fără organizatori. Avem proteste anunţate cu mult timp înainte, dar fără să fie asumate de nimeni. Avem proteste care se desfăşoară în locuri care nu sunt stabilite şi reglementate de lege.
Desigur, nu doresc să fiu acuzat că fac apologia intervenţiilor în forţă, dar nu pot să nu constat privind situaţii asemănătoare din alte ţări, că forţele de ordine acţionează acolo de o manieră mult mai radicală. A fost cazul recentelor proteste violente de la Bruxelles sau al celor de acum câteva săptămâni de la Barcelona. Dar, din câte cunosc, în Spania, Italia, Franţa, Belgia sau Portugalia legislaţiile sunt mult mai stricte decât legea din România când este vorba despre echilibrul între libertatea cetăţenilor, dreptul de a protesta şi obligaţia forţelor de ordine de a menţine şi asigura ordinea publică.
O contribuţie foarte utilă şi salutară, în acelaşi timp, la adoptarea unei legi cât mai bune ar putea avea şi instituţia Avocatului Poporului în sensul de a cerceta, armoniza legislaţia naţională cu toate prevederile europene în vigoare în acest moment, cu un accent deosebit asupra instrumentelor juridice de prevenire a violenţelor.
Nu în ultimul rând, actualizarea Legii nr. 60/ 1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice reprezintă, după părerea mea o prioritate, dar trebuie să fie în mod obligatoriu în concordanţă şi cu pachetul de legi referitor la siguranţa naţională.
Jandarmii au fost şi sunt mereu în serviciul cetăţenilor, fie că ne referim la evenimente sportive sau culturale, sau la intervenţii în cazul calamităţilor naturale, salvând vieţi omeneşti şi bunuri materiale. Activitatea lor s-a bucurat mereu de admiraţie şi respect, iar prestigiul instituţiei a depăşit de mult graniţele ţării.
De aceea, consider că tot acest efort legislativ trebuie nu numai să asigure cadrul legal necesar, dar şi să ofere Jandarmeriei Române posibilitatea de a fi ceea ce a fost mereu, o instituţie de bază a statului de drept român.
Viorel Sălan, senator PSD de Hunedoara