Cum a reuşit Monalisa Panaitescu să învingă sistemul, ajutând pe cei pe care statul i-a uitat complet. Echipa Crucea Galbenă, sau cum dăruieşti fără să aştepţi mulţumire

Sorina Popa

Sinceră să fiu, atunci când managerul Teatrului de Artă Deva, Mihai Panaitescu, mi-a povestit despre munca soţiei sale, Monalisa, am zis că omul e artist şi le mai înfloreşte puţin. M-am înşelat, Mihai nu a fost deloc lăudăros, iar acum după ce am povestit cu Monalisa Panaitescu, directorul general al Crucii Galbene din Deva, mi-am dat seama cu câtă dăruire lucrează aceasta şi echipa pe care o conduce. Mai ales că la început, toată lumea privea munca sa cu destulă reţinere.

Începutul a fost în 2011
Nu este uşor să ajuţi oamenii care se află în si­tuaţii critice, disperaţi şi care nu sunt sprijiniţi mereu de sis­temul public şi să o faci şi pe bani puţini. Aici intervin cei care au avut curajul să pornească pe un ase­­me­nea drum, care, culmea, este de multe ori blo­cat chiar de angajaţii de la stat. Dar asta este altă poveste.
Astăzi veţi afla povestea Monalisei Panaitescu, cea care a înfiinţat Crucea Galbenă, în urmă cu 10 ani, şi care a reuşit în aceşti ani să-şi facă o echipă cu care se mândreşte. Un lucru uşor, veţi spune, dar nu este aşa, credeţi-mă pe cuvânt.
„Am pornit pe acest drum în anul 2011. Atunci am început strict cu îngrijire medicală la domiciliu. Ulte­rior, cerinţa a fost mai mare pentru această activitate şi ne-am axat pe asta. Ce facem? Schimbăm pam­perşi, administrăm medicamente, hrănit, menaj uşor. Avem contracte de la câteva ore pe zi la 24 de ore din 24. Din păcate, funcţionăm pe o arie destul de mică, Deva, Hunedoara, deoarece ne confruntăm cu lipsa per­sonalului. Găsim foarte greu persoane să le angajăm. Oamenii vor bani mulţi, dar nu putem oferi cât vor unii, pentru că noi, la rândul nostru nu putem practica tarife mari. Beneficiarii noştri nu-şi permit sume mari să plătească pentru aceste îngrijiri. Se-nţelege de ce. După ce am început să prestăm partea de îngrjire la domiciliu, am văzut că mulţi nu sunt pregătiţi pentru o astfel de muncă. Şi, am început să organizăm cursuri, în colaborare cu AJOFM, de îngri­jitori la domiciliu şi ucenici. Ne dezvoltăm, vom des­chide în Deva un centru de colectare pentru analize medicale, în colaborare cu Clinica Sante şi un cabinet de tratamente, pentru cei care se pot deplasa şi au nevoie de aşa ceva. Pentru că, în zilele acestea, dacă ai nevoie de o injecţie, nu ai unde să te duci, în spitale nu poţi, că e pandemie, la cabinetele medicilor de familie, reţetele se dau pe geam.

Noi nu administrăm tratamentele medicale de la noi putere, ci doar după prescripţiile medicilor. Tot ce se poate face la domiciliu, schimbăm pansamente, injecţii, perfuzii oncologice, schimbat bolnavii, tot ce înseamnă îngrijire, facem. Ca atare, consider că e foarte utilă munca noastră”, povesteşte directorul general al Crucii Galbene.

De unde a pornit ideea de îngrijire la domiciliu
„Am avut două mătuşi care au căzut la pat şi nu am găsit pe nimeni să aibă grijă de ele. De acolo mi-a venit ideea unei asemenea activităţi. Să faci munca asta, să aibă încredere oamenii în tine, să-şi lase pe mână bolnavii de acasă sau pe cei care au nevoie de îngrijire. Am început cu doi asistenţi medicali, De puţin timp am făcut şi eu Şcoala postliceală de asis­tente medicale şi lucrez şi eu, sunt pe baricade efec­tiv. Acum avem peste 100 de angajaţi. Este vorba de cei de la birou, asistenţi medicali, ucenici, psiholog, asistenţi sociali. Avem şi un parteneriat cu o firmă din Germania, trimitem, pe bază de contracte, persoane pentru îngrijire bătrâni în această ţară. Noi le trimitem angajaţii, iar firma de acolo găseşte persoanele în vârstă. Aş vrea să dezvoltăm totuşi, activitate aici, în ţară. Este trist că pleacă în Germania femei care îşi lasă în ţară familia, poate bătrâni care au nevoie de îngrijire, dar asta este. Au nevoie de bani”, spune Monalisa Panaitescu.

Statul, indiferent ca de obicei
„Avem şase asistenţi medicali. Am angajat asistenţi pe Haţeg, Simeria, Brad, Hunedoara, încercăm să acoperim tot judeţul, măcar pe partea medicală, dacă pe îngrijire nu putem. Poate că nu ar trebui să spun, însă, nu există nici un interes din partea instituţiilor de stat să ne ceară sprijinul. Am văzut cu ochii mei, cazuri de persoane care trăiau într-o mizerie cruntă. Oameni cărora şobolanii le mâncaseră o parte dintr-o ureche. Şi, statul nu-i ajută, iar noi nu putem gratuit”, afirmă Monalisa Panaitescu.
„Pentru spitale ar fi simplu, după ce îşi externează pacienţii, putem veni noi să avem grijă de ei. Asta dacă avem o colaborare cu Casa de Sănătate. Statul ar putea astfel scuti mulţi bani, pentru că s-ar reduce numărul zilelor de internare. Omul nu trebuie să stea internat doar pentru că trebuie să-şi facă o perfuzie. Poate merge acasă şi venim noi şi facem tot ce este necesar, fără să fie internat în spital.Tot ce îmi doresc este să funcţioneze totul bine, corect şi să putem ajuta cît mai multă lume. Să nu fiu nevoită să refuzăm oameni care au nevoie, din cauza banilor”,
Monalisa Panaitescu este optimistă, deşi zi de zi are de-a face cu greutăţile oamenilor, dar şi cu zidul pus de stat. Cu toate astea, zâmbeşte şi te face să te gândeşti că viaţa, poate fi, totuşi, frumoasă.
„Primăvara ne-a adus cel mai frumos Mărţisor: încă un certificat de apreciere a calităţii serviciilor oferite de CRUCEA GALBENĂ clienţilor săi.
Mulţumim tuturor salariaţilor noştri pentru efortul zilnic de a oferi îngrijiri şi tratamente la domiciliu la cele mai înalte standarde. Felicitări tuturor colegelor asistente medicale şi îngrijitoare la domiciliu, atât din Ro­mânia cât şi din Germania”, a ţinut să spună Mo­na­lisa Panaitescu în încheierea discuţiei noastre.