Daniela Silivaș, campioana care a egalat recordul Nadiei Comăneci, primind șapte note de 10 într-o singură competiție olimpică

Daniela Silivaș, multipla campioană olimpică, a revenit acasă, în orașul na­tal, Deva. Câtă bucurie pentru cam­pi­oana noastră, mereu, când ajunge la Deva. Mai rar, să se bucure cineva aşa de tare că revine acasă.

 

Cei mai importanți din viață

“Am venit acasă să-mi văd familia, prietenii, vin mereu cu mare drag și dor de casă la Deva. Întotdeauna vin cu bucurie și cu toate că stau departe, simt că aici este casa mea. Amintirile sunt foarte plăcute, iar anii petrecuți la Deva au rămas pentru mine unii dintre cei mai importanți din viață. Aici m-am format, aici am trăit, aici sunt mulți dintre cei dragi mie”, a spus campioana noastră la Antena 3 Deva.

 

Liga juniorilor

Daniela a început gimnastica la vârsta de 6 ani și a fost antrenată de antrenorul Béla Károlyi, timp de șase luni, înainte ca acesta să părăsească România în 1981. În 1980 a câștigat campionatul școlii, iar în 1981 devine Campioană Națională de Junioare.

Cu toate acestea, Daniela nu a petrecut mult timp în liga juniorilor. În 1985, Federația Română de Gimnastică i-a schimbat anul nașterii din 1972 în 1970 pentru a-i permite participarea la Campionatele Mondiale de la Montreal. Falsificarea a fost suspectă, dar nu a fost niciodată complet verificată până în 2002 când însăși Daniela Silivaș a admis acest lucru. Ea a spus că nu a fost niciodată întrebată de acest aspect, iar oficialitățile din România pur și simplu i-au dat un nou pașaport, i-au atras atenția asupra datei nașterii și au informat-o că are acum vârsta de 15 ani.

Deși avea doar 13 ani la Campionatele Mondiale din 1985, Silivaș a obținut nota 10 în drumul spre cucerirea titlului mondial la bârnă, învingând-o pe deținătoarea titlului Olimpic la acest aparat, Ecaterina Szabo, colega sa de echipă. A terminat în urma gimnastei din Rusia Yelena Shushunova în concursul la individual compus și s-a impus imediat ca lideră a echipei României.

Moscova

Cel mai mare triumf a fost la Campionatele Europene de Gimnastică de la Moscova din 1987 unde a câștigat concursul de individual compus precum și finalele pe aparate la paralele inegale, bârnă și sol și argintul la sărituri. La acea vreme, gimnastica feminină era dominată de câteva națiuni din Europa. Astfel, câștigarea titlului european în fața puternicilor gimnaste din Uniunea Sovietică, Germania de Est și Bulgaria a reprezentat o victorie majoră pentru Daniela Silivaș.

La Campionatele Mondiale din 1987 desfășurate la Rotterdam (Olanda), Daniela a contribuit ca echipa României să câștige titlul pe echipe, învingând astfel, pentru prima oară din 1979, invincibila echipă a Uniunii Sovietice, deținătoare a titlului mondial. Daniela pornea ca favorită în competiția de la individual compus. Dar, datorită rezultatelor mai slabe din rundele anterioare a reușit să câștige doar medalia de bronz. Medalia de aur a fost câștigată de colega sa de echipă, Aurelia Dobre, iar argintul a fost adjudecat de campioana mondială din 1985, Yelena Shushunova. În finalele pe aparate, Daniela a câștigat medaliile de aur la bârnă și sol.

Favorite

La Jocurile Olimpice din 1988 (Seul, Coreea de Sud), Daniela împreună cu Aurelia Dobre și Yelena Shushunova porneau ca favoritele competiției la individual compus. În competiția pe echipe, România a terminat pe locul secund după echipa Uniunii Sovietice. A urmat întrecerea de la individual compus unde întreaga atenție s-a concentrat asupra duelului dintre Daniela Silivaș (o gimnastă tehnică și o bună dansatoare) și Yelena Shushunova) (o gimnastă puternică și foarte bună acrobată). Ambele gimnaste au evoluat la cel mai ridicat nivel. Ambele au primit nota 10 la sol, Yelena Shushunova a primit al doilea 10 la sărituri, iar Daniela a primit 10 la paralele inegale.

Înaintea rotației finale Daniela era în fruntea clasamentului, dar nota de 9,950 la sărituri a plasat-o în final pe locul secund, după Yelena Shushunova, la o diferență de doar 0,025. Punctarea a fost foarte controversată și este recunoscută ca fiind cea mai mică diferență de puncte existentă în istoria acestui sport. Deși au existat suspiciuni cu privire la arbitrare, acestea sunt nefondate: nu a existat nici un protest cu privire la punctaj din partea Danielei, a antrenorilor sau a Federației Române, și nu a fost luată nici o măsură disciplinară împotriva nici unui arbitru. Nota este considerată foarte discutabilă de către foarte mulți dintre fanii gimnasticii. Nota aprig contestată, 9,8 dată de arbitrul sovietic, nu a fost inclusă în calculul notei finale. Conform regulilor de la acea dată, șase arbitri au punctat fiecare gimnastă și numai patru din cele șase note au fost folosite în calculul notei finale. Cea mai mică și cea mai mare notă nu au fost luate în considerare. În plus, media finală a Danielei de la individual compus a fost mai mare decât cea Yelenei Shushunova. Dacă întrecerea ar fi avut loc folosind regulile actuale (întrecerea de la individual compus începe de la zero), atunci Daniela ar fi câștigat.

 

Revenire

Daniela Silivaș revine în finalele pe aparate unde câștigă trei medalii de aur, la bârnă, sol și paralele inegale, precum și medalia de bronz la sărituri, medalia de aur fiind câștigată de Svetlana Boghinskaia (Uniunea Sovietică), iar argintul de colega sa de echipă Gabriela Potorac. Astfel, devine singura gimnastă de la Seul care câștigă o medalie în toate cele șase competiții. De asemenea, egalează recordul Nadiei Comăneci, primind șapte note de 10 într-o singură competiție olimpică.

În 1989 se accidentează la genunchi. Cu toate acestea, participă la Campionatele Europene din 1989 unde reușește să câștige doar finala de la sol și se plasează pe locul secund la individual compus, după Svetlana Boghinskaia (Uniunea Sovietică). Deși este încă accidentată, ia parte și la Campionatele Mondiale de Gimnastică din 1989 de la Stuttgart (Republica Federală Germania), unde se plasează doar pe locul al 12-lea la individual compus, după o cădere la bârnă. Dar, cu mult curaj, revine în finalele pe aparate reușind să câștige medaliile de aur la paralele inegale, bârnă și sol. Cele nouă titluri mondiale și olimpice cucerite în întreaga sa carieră sportivă, reprezintă un record neegalat de niciun alt gimnast sau gimnastă.

După ce participă la câteva competiții în 1989, Daniela suferă o operație la genunchi urmând să revină la antrenamente după recuperare. Dar datorită evenimentelor din decembrie 1989, Centrul Național de Antrenament de la Deva este închis, sfârșindu-i prematur cariera sportivă. Daniela Silivaș s-a retras din activitatea competițională în 1991 și s-a mutat în Atlanta (SUA) unde antrenează gimnaste aflate în primii ani de performanță.

În 2002, Daniela Silivaș devine cea mai tânără gimnastă inclusă în International Gymnastics Hall of Fame.

În luna mai 2003, Daniela s-a căsătorit cu Scott Harper, un manager sportiv. Cei doi locuiesc în Atlanta, Georgia, Statele Unite ale Americii și împreună au trei copii: doi fii, Jadan Scott (născut al 8 aprilie 2004), Rylan Bryce Harper (n. 2009) și o fiică, Ava Luciana (născută în 2005).

Palmares

An	Competiție	Echipe	I C	Săr	P I	Bâr	Sol
1982	Campionatele Naționale pentru Juniori		1	2		1	1
1983	Campionatele Internaționale pentru Juniori		1			4	1
1984	Campionatele Europene pentru Juniori		4			1	2
1985	Campionatele Balcanice	1	3		2	3	2
1985	Campionatele Europene		8			5	3
1985	Campionatele Internaționale ale României		1
1985	Campionatele Naționale		2			1	1
1985	Campionatele mondiale (Montreal, Canada)	2	7			1	4
1986	Campionatele Balcanice	1	1		1	1
1986	Campionatele Internaționale ale României		1		2	1	1
1986	Campionatele Naționale		1		1	1
1986	Cupa mondială (Beijing, China)		2	4	3	2	4
1987	Campionatele Europene		1	2	1	1	1
1987	Campionatele Naționale		1		1	1	1
1987	Campionatele Mondiale (Rotterdam, Olanda)	1	3		1		1
1988	Campionatele Internaționale ale României		1	2	1
1988	Jocurile Olimpice (Seul, Coreea de Sud)	2	2	3	1	1	1
1989	Campionatele Internaționale ale României		1	2	1	1	1
1989	Campionatele Europene		2	4	2	3	1
1989	Campionatele Mondiale (Stuttgart, Republica Federală Germania)	2	12		1	1	1